CLARITROMICINĂcomprimate

CLARITROMICINĂ<span>comprimate

Denumirea comercială
Claritromicină
 

DCI-ul substanţei active
Clarithromycinum
 

Compoziţia preparatului
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: claritromicină 250 mg sau 500 mg;
substanţe auxiliare: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

DESCRIEREA PREPARATULUI
Comprimate rotunde de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, biconvexe, cu aspect uniform, structura compactă şi omogenă, cu imprimarea „BP" pe una din feţe.
 

Forma farmaceutică
Comprimate.
 

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC
Antibacterian, macrolide, J01F A09.
 

Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice
Claritromicina este un antibiotic semisintetic din grupul macrolidelor.
Claritromicina îşi exercită acţiunea antibacteriană prin legarea de subunitatea ribozomală 50S a bacteriilor sensibile, inhibând biosinteza proteinelor.
Claritromicina este un antibiotic cu potenţă mare faţă de un spectru larg de germeni aerobi şi anaerobi Gram-pozitiv şi Gram-negativ. În general, claritromicina are concentraţiile minime inhibitorii (CMI) de două ori mai mici faţă de concentraţiile minime inhibitorii ale eritromicinei.
Metabolitul claritromicinei, 14-hidroxiclaritromicina, este, de asemenea, activ microbiologic. Acest metabolit are CMI egală sau de două ori mai mare decât CMI a moleculei de bază, exceptând CMI pentru H. influenzae, în acest caz, metabolitul 14-hidroxiclaritromicina fiind de două ori mai activ decât molecula de bază.
De regulă, in vitro, claritromicina este activă faţă de următoarele microorganisme:
Microorganisme Gram-pozitiv: Staphylococcus aureus (meticilin-sensibil); Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A), streptococi alfa-hemolitici (grupul viridans); Streptococcus (Diplococcus) pneumoniae; Streptococcus agalactiae; Listeria monocytogenes.
Microorganisme Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis, Helicobacter pylori; Campylobacter jejuni.
Micoplasme: Mycoplasma pneumoniae; Ureaplasma urealyticum.
Alte microorganisme: Chlamydia trachomatis; Mycobacterium avium; Mycobacterium leprae; Mycobacterium kansasii; Mycobacterium chelonae; Mycobacterium fortuitum; Mycobacterium intracellulare.
Microorganisme anaerobe: Bacteroides fragilis sensibil la macrolide; Clostridiumperfringens; speciile de Peptococcus; speciile de Peptostreptococcus; Propionibacterium acnes.
Claritromicina are acţiune bactericidă asupra câtorva tulpini bacteriene. Acestea sunt Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae şi speciile de Campylobacter.
Activitatea claritromicinei asupra Helicobacter pylori este mai mare la pH neutru decât la pH acid.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală claritromicina se absoarbe rapid şi bine din tractul gastrointestinal. Metabolitul 14-hidroxiclaritromicină (14-OH-claritromicină) activ microbiologic este produs la primul pasaj hepatic. Claritromicina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece alimentele practic nu afectează biodisponibilitatea. Alimentele întârzie uşor începerea absorbţiei claritromicinei şi formarea metabolitului 14-hidroxi.
Concentraţiile tisulare ale claritromicinei sunt de câteva ori mai mari decât concentraţiile plasmatice. Distribuţia claritromicinei în ţesuturi este ridicată, cu excepţia sistemului nervos central (LCR). În toate celelalte ţesuturi se ajunge la o concentraţie superioară concentraţiei plasmatice. Macrolidele pătrund şi se acumulează în fagocite, ceea ce explică efectul claritromicinei asupra bacteriilor intracelulare. Claritromicina şi 14-hidroxi-claritromicina trec în laptele matern. La doze terapeutice, claritromicină este legată în proporţie de 80% de proteinele plasmatice.
Cu toate că farmacocinetica claritromicinei nu este liniară, concentraţii stabile se realizează peste 2 zile consecutive de administrare a preparatului.
La doza de 250 mg claritromicină de 2 ori pe zi, 15-20% din medicamentul nemodificat se elimină prin urină. La doza de 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi excreţia urinară este mai mare (aproximativ 36%). 14-hidroxi-claritromicina este metabolitul urinar principal şi reprezintă 10-15% din doză. Majoritatea dozei rămase este eliminată pe cale biliară prin materiile fecale. 5-10% din molecula de bază se regăseşte în materiile fecale.
 

Indicaţii terapeutice
Tratamentul infecţiilor provocate de microorganismele susceptibile la claritromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare (pneumonie, bronşită, etc.);
- infecţii ale căilor respiratorii superioare (faringită, sinuzită, etc.);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (erizipeloid, foliculită, etc.);
- infecţiile diseminate sau localizate produse de micobacterii, cum ar fi Mycobacterium avium sau Mycobacterium intracellulare. Infecţii localizate provocate de Mycobacterium chelonae, Mycobacterium fortuitum şi Mycobacterium kansasii.
Profilaxia infecţiilor diseminate determinate de Mycobacterium avium complex, la bolnavii HIV-infectaţi cu nivelul de limfocite CD4 ≤100/mm3.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer duodenal, în asociere cu omeprazol sau lansoprazol (acţiunea claritromicinei la un pH neutru este mai înaltă, decât la un pH acid).
Tratamentul infecţiilor odontogene.
 

Doze şi mod de administrare
Preparatul se va administra intern, indiferent de mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza recomandată constituie câte 250 mg de 2 ori pe zi. În cazuri mai severe doza poate fi crescută până la 500 mg de 2 ori pe zi.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacienţilor şi va fi stabilită individual. Durata uzuală a tratamentului este de 7-14 zile.
Tratamentul trebuie continuat cel puţin 2 zile după dispariţia oricărui simptom.
În infecţiile cu Streptococcus pyogenes (streptococ beta-haemolitic de grup A) durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 10 zile.
Infecţiile determinate de micobacterii
Adulţi: doza iniţială recomandată constituie câte 500 mg de 2 ori pe zi.
Infecţiile diseminate determinate de Mycobacterium avium complex, la bolnavii HIV-infectaţi
Tratamentul se va prelungi până când este demonstrată eficienţa lui clinică şi microbiologică. Claritromicina se va administra în asociere cu alte remedii antimicrobiene.
În infecţiile determinate de micobacterii, cu excepţia tuberculozei durata tratamentului este determinată de medic.
Profilaxia infecţiilor determinate de Mycobacterium avium complex
Adulţi: doza recomandată constituie – 500 mg de 2 ori pe zi.
Tratamentul infecţiilor odontogene
Se administrează câte 250 mg de 2 ori pe zi timp de 5 zile.
Eradicarea H.pylori (în cadrul tratamentului complex) la pacienţii cu ulcer duodenal
Tratament combinat triplu (7-14 zile)
Claritromicină, câte 500 mg de 2 ori pe zi, în asociere cu lansoprazol câte 30 mg de 2 ori pe zi şi amoxicilină câte 1000 mg de 2 ori pe zi, timp de 7-14 zile.
Tratament combinat triplu (7 zile)
Claritromicină, câte 500 mg de 2 ori pe zi, în asociere cu lansoprazol câte 30 mg de 2 ori pe zi şi metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Tratament combinat triplu (7 zile)
Claritromicină, câte 500 mg de 2 ori pe zi, în asociere cu omeprazol 40 mg pe zi şi amoxicilină câte 1000 mg de 2 ori pe zi sau metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Tratament combinat triplu (10 zile)
Claritromicină, câte 500 mg de 2 ori pe zi, în asociere cu omeprazol 20 mg pe zi şi amoxicilină câte 1000 mg de 2 ori pe zi, timp de 10 zile.
Tratament combinat dublu (14 zile)
Claritromicină, câte 500 mg de 3 ori pe zi, în asociere cu omeprazol 40 mg pe zi, timp de 14 zile, cu administrarea în următoarele 28 zile a omeprazolului în doză de 40 mg pe zi.
Pacienţii cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară în mod obişnuit, cu excepţia pacienţilor cu afectare renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/minut).
La necesitate doza preparatului trebuie să fie micşorată în jumătate, adică 250 mg o dată pe zi, în infecţii severe – câte 250 mg de 2 ori pe zi, iar durata maximală a curei de tratament nu va depăşi 14 zile.
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor.
 

Reacţii adverse
Infecţii şi invazii: candidoză bucală.
Din partea sistemului hematopoietic şi limfatic: leucopenie, trombocitopenie.
Din partea sistemului imun: reacţii anafilactice, hipersensibilitate.
Tulburări de nutriţie şi metabolism: rar – hipoglicemie (inclusiv pe fondalul administrării hipoglicemiantelor orale).
Tulburări psihice: psihoze, halucinaţii, dezorientare, confuzie mintală, depersonalizare, depresie, anxietate, insomnie, coşmaruri.
Din partea sistemului nervos central şi a organelor de simţ: cefalee, vertij, convulsii, ageuzie, disgeuzie, anosmie, parosmie, acufene, hipoacuzie (de regulă reversibilă).
Din partea sistemului musculoscheletal şi ţesutul conjunctiv: mialgii.
Din partea sistemului cardiovascular: rar – torsade de pointes, prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară.
Din partea sistemului digestiv: fenomene dispeptice (diaree, greaţă, durere abdominală, vomă), glosită, stomatită, colorarea limbii şi dinţilor, pancreatită acută.
Din partea sistemului hepato-biliar: insuficienţă hepatică, hepatită colestatică, icter colestatic, icter hepatocelular, afectarea funcţiei hepatice; foarte rar – insuficienţă hepatică cu sfârşit letal (de regulă pe fondalul maladiilor concomitente severe şi/sau administrarea altor preparate).
Din partea tegumentelor: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, urticarie, erupţii.
Din partea sistemului urinar: nefrită interstiţială.
Modificarea indicilor de laborator: hipercreatininemie, creşterea activităţii transaminazelor hepatice.
S-au comunicat cazuri de intoxicaţie cu colchicină (inclusiv cu sfârşit letal) la administrarea concomitentă a claritromicinei cu colchicina.
 

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice macrolide şi alte componente ale preparatului.
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu următoarele preparate: astemizol, cisapridă, pimozid, terfenadină, ergotamină sau dihidroergotamină.
 

Supradozare
Rapoartele arată că ingerarea unor cantităţi mari de claritromicină poate produce manifestări gastrointestinale. În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric şi instituirea tratamentului de susţinere a funcţiilor vitale. Similar altor macrolide, nu este de aşteptat ca hemodializa sau dializa peritoneală să scadă semnificativ concentraţia plasmatică de claritromicină.
 

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
Claritromicina este excretată în special la nivel hepatic şi renal. Prin urmare, acest antibiotic trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu funcţie hepatică şi renală alterată.
Utilizarea claritromicinei o perioadă mai lungă de timp sau utilizarea repetată poate duce la favorizarea dezvoltării bacteriilor rezistente sau la apariţia micozelor. Dacă apar suprainfecţii, administrarea claritromicinei trebuie întreruptă şi se va institui terapie adecvată. În cazul utilizarii antibioticelor cu spectru larg a fost raportată apariţia colitei pseudomembranoase, care poate varia în severitate de la forme uşoare la forme care pot pune în pericol viaţa pacienţilor. Este important ca acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree severă în timpul sau la scurt timp după tratamentul cu claritromicină.
În cazul unui număr mic de pacienţi, Helicobacter pylori a dezvoltat rezistenţă la claritromicină.
Datorită riscului de prelungire a intervalului QT, claritromicina trebuie utilizată cu prudenţă în cazul pacienţilor cu boală coronariană, antecedente de aritmii ventriculare, cu interval QT prelungit congenital sau dobândit,insuficienţă cardiacă severă, hipokaliemie necompensată şi/sau hipomagnezemie, bradicardie (Se recomandă realizarea unei audiograme şi se va avea în vedere reducerea dozelor în cazul apariţiei acufenelor sau a scăderii acuităţii auditive.
Se va lua în considerare posibilitatea dezvoltării rezistenţei încrucişate la administrarea asociată cu alte macrolide, precum şi cu lincomicina sau clindamicina.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Perioada de sarcină şi alăptare
Nu sunt date referitor la inofensivitatea preparatului în perioada de sarcină şi alăptare. Astfel preparatul va fi administrat în sarcină şi perioada de alăptare numai dacă beneficiul scontat pentru mamă prevalează riscul potenţial pentru făt sau sugar.
Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehiculul sau de a manevra utilaje
Nu există date disponibile privind efectul claritromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie ţinut cont de posibila apariţie a unor reacţii adverse ca ameţeli, vertij, confuzie şi dezorientare.
 

Interacţiuni cu alte medicamente
Similar altor macrolide, utilizarea claritromicinei la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente metabolizate prin intermediul izoenzimelor citocromului P450 (de exemplu cilostazol, metilprednisolon, warfarină, chinidină, sildenafil, alcaloizi de secară cornută, alprazolam, triazolam, midazolam, disopiramidă, lovastatină, rifabutină, fenitoină, ciclosporină, vinblastină, valproat şi tacrolimus) se poate asocia cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente.
Utilizarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină şi dihidroergotamină a fost asociată cu intoxicaţia acută de tip ergot, caracterizată prin vasoconstricţie, ischemia extremităţilor şi a altor organe, inclusiv a la nivelul sistemului nervos central şi de aceea este contraindicată.
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice de cisapridă, pimozidă şi terfenadină la pacienţii trataţi cu claritromicină concomitent cu unul dintre aceste medicamente. Aceasta poate determina prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor. Reacţii similare s-au observat în cazul administrării concomitente a astemizolului cu alte macrolide. Prin urmare administrarea claritromicinei concomitent cu medicamentele mai sus menţionate este contraindicată.
S-a raportat intoxicaţie cu colchicină în cazul utilizării concomitente a acesteia cu claritromicină, în special la pacienţii vârstnici, unii dintre aceştia având insuficienţă renală.
Administrarea orală concomitentă de claritromicină şi midazolam trebuie evitată. Dacă se administrează midazolam intravenos concomitent cu claritromicina, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a permite ajustarea dozelor.
La administrarea claritromicinei şi triazolamului sunt înregistrate interacţiuni medicamentoase şi dezvoltarea reacţiilor adverse din partea sistemului nervos central (aşa ca somnolenţă şi confuzie mintală). În acest caz pacientul trebuie monitorizat.
S-a raportat apariţia rabdomiolizei în cazul administrării concomitente a claritromicinei cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei, cum sunt lovastatina şi simvastatina.
Claritromicina administrată pacienţilor trataţi cu teofilină a fost asociată cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei şi cu apariţia intoxicaţiei cu teofilină.
Administrarea claritromicinei pacienţilor trataţi cu warfarină poate duce la potenţarea efectului warfarinei. La aceşti pacienţi trebuie monitorizat timpul de protrombină.
Administrarea claritromicinei concomitent cu digoxina poate duce la potenţarea efectului digoxinei. Trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Se înregistrează dezvoltarea hipotensiunii arteriale, bradicardiei şi acidozei lactice la administrarea concomitentă a claritromicinei şi verapamilului.
Prin reducerea vitezei de excreţie, claritromicina poate potenţa efectul carbamazepinei.
La pacienţii adulţi infectaţi cu HIV, administrarea concomitentă de claritromicină, comprimate şi zidovudină poate determina concentraţii constante scăzute de zidovudină la starea de echilibru. Aceasta poate fi evitată prin asigurarea unui interval de 1-2 ore între administrarea de claritromicină şi a zidovudinei.
Atunci când se administrează concomitent, ritonavirul creşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (AUC), Cmax şi Cmin ale claritromicinei. Datorită indicelui terapeutic mare al claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie renală normală. Cu toate acestea, la pacienţii cu afectarea funcţiei renale trebuie făcută următoarea ajustare a dozelor: pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei cuprins între 30 şi 60 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă cu 50%. Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei Chiar dacă concentraţiile plasmatice de claritromicină şi omeprazol pot creşte în cazul administrării concomitente, nu este necesară ajustarea dozelor celor două medicamente. La dozele recomandate, nu s-au raportat interacţiuni semnificative clinic între claritromicină şi lansoprazol. Concentraţiile plasmatice ale claritromicinei pot creşte şi în cazul administrării concomitente cu antiacide, compuşi de aluminiu şi magneziu sau ranitidină; în acest caz nu este necesară ajustarea dozelor.
Cazuri de torsada vârfurilor au fost raportate la pacienţii trataţi concomitent cu claritromicină şi chinidină sau disopiramidă. Prin urmare, aceste asocieri trebuie evitate sau concentraţiile plasmatice al chinidinei sau disopiramidei trebuie monitorizate, pentru a permite ajustarea dozei.
Claritromicina poate creşte concentraţia plasmatică a inhibitorilor fosfodiesterazei (sildenafil, tadalafil şi vardenafil), ceea ce poate necesita reducerea dozei lor.
Este posibilă interacţiune bidirecţională între claritromicina şi atazanavir, itraconazol, saquinavir.
 

Prezentare şi ambalaj
Comprimate 250 mg şi 500 mg.
Câte 10 comprimate în blister. Câte 1, 2 sau 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.
 

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
 

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj!
 

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
 

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Septembrie 2010.
 

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu 4,
mun. Chişinău, Republica Moldova
 

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!