DEXKETOPROFENcomprimate

DEXKETOPROFEN<span>comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ
Dexketoprofen

DCI-ul substanţei active
Dexketoprofenum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: trometamol de dexketoprofen în recalcul la dexketoprofen – 25 mg;
substanţe auxiliare: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

Descrierea preparatului
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată, muchii teşite, cu o linie de divizare pe una din feţe şi imprimarea „BP", suprafaţa laterală cu margini rotunjite.

FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiinflamatoare/antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului propionic, M01AE17.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Dexketoprofenul trometamol este sarea de trometamina a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un remediu analgezic, antipiretic şi antiinflamator, care aparţine grupei de remedii antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Mecanismul de acţiune al AINS este determinat de reducerea sintezei prostaglandinelor ca rezultat al inhibiţiei sintezei ciclooxigenazei. În mod specific AINS inhibă transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici PGG2 şi PGH2, care sunt precursorii prostaglandinelor PGG2 şi PGH2, din care se formează prostaglandinele PGEb PGE2, PGF2a şi PGD2, precum şi prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă adiţională cu acţiunea lor directă.
A fost demonstrat că dexketoprofenul este un inhibitor al activităţii COX-1 şi COX-2. Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezică a dexketoprofen trometamol.
După administrarea internă acţiunea preparatului se începe peste 30 min. şi durează 4-6 ore.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în 30 minute (15-60 min). Când se administrează concomitent cu alimentele, AUC nu se modifică, totuşi Cmax scade şi absorbţia este încetinită (creşte Tmax).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore. Deoarece medicamentul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent de distribuţie este de 0,25 l/kg. Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este glucuronoconjugarea, urmată de excreţie renală. După administrarea dexketoprofenului trometamol, numai enantiomerul S-(+) este observat în urină, demonstrând că la om nu există transfomare în enantiomerul R-(-). Nu cumulează în organism.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul simptomatic al sindromului algic de intensitate uşoară sau moderată din partea aparatului locomotor; algodismenoree; odontalgii, etc.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de apă.
Administrarea concomitentă cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului, astfel încât, în cazul durerilor acute, se recomandă administrarea cu cel puţin 30 de minute înaintea meselor.
În dependenţă de intensitatea durerii, doza recomandată constituie 12,5 mg ( ½ comprimat) fiecare 4-6 ore sau 25 mg (1 comprimat) fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg dexketoprofen. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Dexketoprofenul nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică.
Administrarea la vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doze mici (doză maximă zilnică de 50 mg dexketoprofen). Doza poate fi crescută numai dacă există o toleranţă generală bună.
Administrarea la pacienţi cu disfuncţii hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul se începe cu doze mici (doză maximă zilnică de 50 mg dexketoprofen), cu monitorizare atentă clinică şi biologică. Dexketoprofenul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Administrarea la pacienţi cu disfuncţii renale
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială trebuie redusă până la 50 mg dexketoprofen (2 comprimate filmate pe zi). Dexketoprofenul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Nu s-au efectuat studii privind administrarea medicamentului la copii şi adolescenţi. Prin urmare, nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea medicamentului şi, de aceea, dexketoprofenul nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

REACŢII ADVERSE
Clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă:
- foarte frecvente (>1/10),
- frecvente (>1/100 şi - ocazionale (>1/1000 şi - rare (>1/10000 şi - foarte rare (Din partea sistemului hematopoetic şi limfatic: ocazionale – anemie; foarte rare – neutropenie, trombocitopenie.
Din partea sistemului imun: foarte rare – reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic.
Tulburări de nutriţie şi metabolism: rare – hipo- sau hiperglicemie, hipertrigliceridemie, anorexie.
Tulburări psihice: ocazionale – insomnie.
Din partea sistemului nervos: ocazionale – cefalee, vertij, somnolenţă; rare – parestezii, sincopă.
Din partea organelor senzitive: ocazionale – vedere înceţoşată; rare – acufene.
Din partea sistemului cardiovascular: ocazionale – hipotensiune, hiperemie; rare – extrasistole, tahicardie, hipertensiune arterială, tromboflebită superficială a venelor.
Din partea sistemului respirator: rare – bradipnee; foarte rare – bronhospasm, respiraţie dificilă.
Din partea sistemului digestiv: frecvente – greaţă, vomă; ocazionale – dureri abdominale, dispepsie, diaree, constipaţie, hematemeză, xerostomie; rare – ulcer peptic, hemoragie sau perforaţie gastrică; foarte rare – pancreatită.
Din partea ficatului şi căilor biliare: rare – icter; foarte rare – dereglări hepatocelulare.
Din partea pielii şi ţesutului subcutanat: ocazionale – dermatită, prurit, hiperhidroză; rare – urticarie, acnee; foarte rare – sindromul Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică (sindromul Lyell), edem angioneurotic, edem facial, fotosensibilitate.
Din partea sistemului musculoscheletal şi ţesutul conjunctiv: rare – rigiditate musculară, redoare articulară, fasciculaţii musculare, dorsalgii.
Din partea sistemului urinar: rare – poliurie, dureri renale, cetonurie, proteinurie; foarte rare – nefrită sau sindrom nefrotic.
Din partea organelor reproductive: rare – dismenoree, prostatită.
Dereglări generale: ocazionale – hipertermie, slăbiciune, stare de rău general, frison; rare – edeme periferice;
Investigaţii de laborator: rar – dereglarea indicilor hepatici.
La fel ca în cazul administrării altor remedii AINS, se pot dezvolta următoarele reacţii adverse ca meningită aseptică, care în particular poate să se dezvolte la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau colagenoze mixte; dereglări din partea sistemului sanguin (purpură, anemie aplastică şi hemolitică, în cazuri unice – agranulocitoză, hipoplazie medulară).

CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la dexketoprofen, orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau la oricare din substanţele auxiliare;
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) induc crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină polipi, urticarie sau edem angioneurotic;
- ulcer gastro-duodenal necomplicat sau hemoragic, activ sau suspectat sau cu antecedente de episoade recurente de ulcer gastro-duodenal necomplicat sau hemoragic (două sau mai multe episoade de ulcer sau hemoragie) sau dispepsie cronică;
- antecedente de ulcer gastrointestinal hemoragic sau perforat, determinat de o terapie anterioară cu AINS;
- hemoragii gastrointestinale, boli hemoragice sau alte hemoragii active;
- boala Crohn sau recto-colită ulcero-hemoragică;
- antecedente de astm bronşic;
- insuficienţă cardiacă severă;
- insuficienţă renală moderată până la severă;
- insuficienţă hepatică severă;
- diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- perioada de sarcină şi alăptare.

SUPRADOZAJ
Tabloul clinic al supradozării cu acest preparat nu este cunoscut. Supradozarea cu remedii similare conduce la dereglări din partea tractului gastrointestinal (greaţă, anorexie, dureri abdominale), tulburări neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare în spaţiu, cefalee).
În caz de supradozaj accidental sau intenţionat se iau măsuri urgente de tratament simptomatic, în funcţie de starea pacientului. La administrarea unei doze mai mari de 5 mg dexketoprofen/kg corp se administrează cărbune activat.
Dexketoprofenul trometamol poate fi înlăturat din organism prin hemodializă.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE:
Studii privind inofensivitatea şi eficacitatea preparatului la copii şi adolescenţi nu s-au efectuat.
Se va administra cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii alergice.
Se va evita administrarea concomitentă cu remediile antiinflamatoare nesteroidiene, precum inhibitorii selectivi de COX2.
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor.
Hemoragiile gastrointestinale, ulcerele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate la toate AINS în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente grave gastrointestinale în antecedente. Când apare hemoragia gastrointestinală sau ulceraţie la pacienţii care utilizează dexketoprofen tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complicat cu hemoragie sau perforaţie şi la vârstnici.
La vârstnici s-a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastrointestinale şi perforaţii, care pot deveni letale. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză recomandată.
Remediile AINS se vor administra cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tractului gastrointestinal (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece AINS pot induce acutizarea acestor afecţiuni.
La fel ca în cazul administrării altor remedii AINS, înaintea iniţierii tratamentului cu trometamol de dexketoprofen se va colecta minuţios anamneza pentru a exclude prezenţa esofagitei, gastritei şi/sau a ulcerului, sau vindecarea completă a acestor situaţii la momentul începerii tratamentului.
La pacienţii cu hemoragii gastrointestinale sau care concomitent au administrat în doze mici acidul acetilsalicilic sau alte remedii ce cresc riscul apariţiei afecţiunilor gastrointestinale, trebuie de revăzut posibilitatea administrării tratamentului combinat cu remedii gastroprotectoare (de ex. misoprostol sau inhibitorii pompei protonice).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să comunice orice simptom neobişnuit apărut în regiunea abdomenului (precum hemoragia gastrointestinală). Aceasta are importanţă deosebită în fazele incipiente de tratament.
Pacienţii care administrează concomitent preparate cu risc crescut de apariţie a ulcerului gastric şi duodenal, a hemoragiei gastrointestinale aşa ca glucocorticoizii orali, anticoagulante (warfarina), antiagregante (aspirina) sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, trebuie să se afle sub supraveghere medicală minuţioasă.
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Prin urmare, nu este recomandată utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacienţii care fac un tratament care intervine în procesul de hemostază, cum sunt warfarina sau alte cumarinice sau heparinele.
Pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată vor fi monitorizaţi, deoarece sunt semnalate cazuri de retenţie lichidiană şi apariţie de edeme asociate cu administrarea de AINS.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică, arteriopatii periferice şi/sau dereglări cerebrovasculare necesitatea administrării de dexketoprofen trometamol trebuie să fie bine evaluată. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS. Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu dexketoprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandină, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivel renal care poate duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută.
Similar altor AINS, poate produce creşteri mici tranzitorii ale unor parametrii hepatici şi, de asemenea, creşteri semnificative ale valorilor serice ale transaminazelor. În cazul unei creşteri importante a valorilor acestor enzime, tratamentul trebuie întrerupt.
Dexketoprofenul se va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hematologice, lupus eritematos de sistem sau afecţiuni mixte ale ţesutului conjunctiv.
La fel ca în cazul altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele unor boli infecţioase.
Administrarea dexketoprofenului poate afecta capacitatea reproductivă la femei şi de aceea nu este recomandat femeilor care vor să rămână însărcinate. Femeile care nu pot rămâne însărcinate sau se află la examinare privind capacitatea reproductivă, le este contraindicată administrarea preparatului.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Perioada de sarcină şi alăptare
Administrarea preparatului este contraindicată în perioada de sarcină şi alăptare.
Efecte asupra capacităţii de a conduce automobilul sau de a manevra utilaje
Dexketoprofenul poate provoca vertij şi senzaţie de oboseală şi, prin urmare, să afecteze capacitatea de a conduce automobilul sau de a manevra utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE:
Asocieri nerecomandate:
- Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi (>3 g pe zi): administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie gastro-intestinală, prin efect sinergic.
- Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării funcţiei plachetare şi afectării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o monitorizare clinică şi de laborator, foarte atentă.
- Heparină: creşterea riscului de hemoragie (prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la nivelul mucoasei gastro-intestinale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o monitorizare clinică şi de laborator, foarte atentă.
- Corticosteroizi: există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastrointestinal şi hemoragiei.
- Litiu: AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându-se ajunge la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este necesară monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi oprirea tratamentului cu dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze mari (> 15mg metotrexat pe săptămână): creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către antiinflamatoare, în general.
- Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.
Asocieri care necesită precauţii
- Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie şi antagonişti de receptori ai angiotensinei II: tratamentul cu AINS poate reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care inhibă ciclo-oxigenaza şi inhibitori ai ECA sau antagonişti de receptori ai angiotensinei II pot duce la deteriorarea, în continuare, a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă. În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic, sunt esenţiale asigurarea unei hidratări adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului.
- Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii şi supraveghere atentă în cazul existenţei insuficienţei renale şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi verificarea timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Sulfonilureice: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.
Asocieri care trebuie luate în considerare
- Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivel renal.
- Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc crescut de hemoragie gastro-intestinală.
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării, necesitând ajustarea dozei de dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
- Mifepristona: datorită riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină alterează eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile de la întreruperea tratamentului cu mifepristonă.
- Chinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere cu AINS pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.

PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 25 mg. Câte 20 comprimate în blister. Câte 1, 2 sau 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj!

STATUTUL LEGAL
Se eliberează cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Septembrie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu 4,
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!