ENALAPRILATsoluţie injectabilă

ENALAPRILAT<span>soluţie injectabilă

DENUMIREA COMERCIALĂ
Enalaprilat

DCI-ul substanţei active
Enalaprilatum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 ml soluţie injectabilă conţine:
substanţa activă: enalaprilat în recalcul la substanţa uscată – 1,25 mg;
substanţe auxiliare: alcool benzilic, clorură de sodiu, hidroxid de sodiu, apă pentru injecţii.

DESCRIEREA PREPARATULUI
Lichid transparent incolor.

FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ ŞI CODUL ATC
Inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, C09AA.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Enalaprilatul inhibă enzima de conversie a angiotensinei, care catalizează conversia angiotensinei I în angiotensină II. Inhibarea ECA determină scăderea concentraţiei plasmatice a angiotensinei II, creşterea activităţii plasmatice a reninei şi scăderea secreţiei de aldosteron.
Efectul antihipertensiv şi efectele hemodinamice ale enalaprilatului la pacienţii cu tensiune arterială crescută sunt rezultatul dilataţiei vaselor sanguine de rezistenţă, cu reducerea rezistenţei periferice totale, ceea ce scade gradat tensiunea arterială. Ritmul cardiac şi debitul cardiac nu sunt modificate.
După administrarea intravenoasă a medicamentului, efectul apare după 5 până la 15 minute, efectul maxim apare în 1 până la 4 ore, iar durata de acţiune este de aproximativ 6 ore.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrare intravenoasă enalaprilatul este distribuit rapid în majoritatea ţesuturilor organismului, având concentraţiile cele mai mari la nivel pulmonar, renal şi vascular. Timpul de înjumătăţire prin distribuţie este de 4 ore. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50 până la 60%.
Enalaprilatul nu este metabolizat; toată cantitatea de enalaprilat este excretat în urină. Excreţia enalaprilatului se face în principal pe cale renală, prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 35 ore.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială, în cazul în care tratamentul oral nu este posibil.
Crize hipertensive.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Enalaprilat soluţie injectabilă trebuie administrat lent, intravenos, într-o perioadă de cel puţin 5 minute. Poate fi, de asemenea, administrat prin dizolvare în 50 ml glucoză 5%, în soluţie de clorură de sodiu 0,9% (ser fiziologic), glucoză 5% în soluţie de clorură de sodiu 0,9%, sau în glucoză 5% în soluţie Ringer lactat.
Adulţi
Doza uzuală pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi jugularea crizelor hipertensive este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore.
La trecerea de la terapia orală cu enalapril la tratamentul parenteral cu enalaprilat, doza recomandată este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore.
Pentru pacienţi în tratament cu diuretice, doza iniţială este de ½ fiolă (0,625 mg). Dacă după o oră răspunsul clinic este neadecvat, se poate repeta aceeaşi doză, iar tratamentul va fi continuat după 6 ore cu doza întreagă (1 fiolă la interval de 6 ore).
Tratamentul cu enalaprilat durează de obicei 48 ore. Ulterior, pacientul va continua tratamentul cu enalapril sub formă de comprimate.
La trecerea de la terapia parenterală cu enalaprilat la tratament oral cu enalapril, doza iniţială recomandată este de 5 mg pe zi, pentru pacienţii în tratament iniţial cu 1 fiolă (1,25 mg) de enalaprilat la interval de 6 ore. La necesitate, doza poate fi crescută. La pacienţii trataţi iniţial cu o jumătate din doza obişnuită de enalaprilat (0,625 mg), doza orală recomandată este de 2,5 mg enalapril pe zi.

Insuficienţă renală
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 0,5 ml/s (> 30 ml/min, creatininemie de până la 265 µmol/l), doza iniţială este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 0,5 ml/s (< 30 ml/min, creatininemie >265 µmol/l), doza iniţială este de ½ fiolă (0,625 mg). Dacă după o oră răspunsul clinic este neadecvat, se poate repeta aceeaşi doză, iar tratamentul va fi continuat după 6 ore cu doza întreagă (1 fiolă la interval de 6 ore).
Hemodializă
La pacienţi hemodializaţi, doza recomandată este de ½ fiolă (0,625 mg) la interval de 6 ore.

REACŢII ADVERSE
Enalaprilatul este metabolit al enalaprilului. De aceea, în timpul tratamentului cu Enalaprilat soluţie injectabilă, pot apărea reacţii adverse similare utilizării comprimatelor de enalapril sau a altor inhibitori ECA.
La administrarea enalaprilatului cea mai frecventă reacţie adversă apărută la pacienţii cu hipertensiune arterială a fost hipotensiunea arterială (1,8%). Reacţiile adverse apărute la mai mult de 1% dintre pacienţi au fost, de asemenea, cefaleea (2,9%) şi greaţa (1,1%). Reacţii adverse mai rare, care au apărut la 0,5% până la 1% dintre pacienţi, au fost: infarct de miocard, fatigabilitate, ameţeli, hipertermie, erupţii cutanate tranzitorii şi constipaţie.
Reacţiile adverse care pot apare în timpul tratamentului cu enalapril se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- foarte frecvente (1/10)
- frecvente (1/100 la - ocazionale (1/1000 la - rare (1/10000 la - foarte rare (Tulburări ale sistemului cardiovascular: frecvente – hipotensiune arterială (inclusiv hipotensiune ortostatică), sincopă, infarct de miocard sau accident vascular cerebral, posibil secundar unei hipotensiuni arteriale excesive la pacienţi cu risc crescut, dureri toracice, tulburări ale ritmului cardiac, angină pectorală, tahicardie; ocazionale – palpitaţii, rare – sindromul Raynaud.
Tulburări ale sistemului nervos şi psihice: frecvente – cefalee, depresie; ocazionale – parestezii, vertij, confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate; rare – tulburări ale somnului.
Tulburări oculare: foarte frecvente – vedere înceţoşată.
Tulburări sanguine şi limfatice: ocazionale – anemie (inclusiv anemie aplastică şi hemolitică); rare – neutropenie, scăderea hemoglobinei, a hematocritului, trombocitopenie, agranulocitoză, depresia măduvei osoase, pancitopenie, limfadenopatie, boală autoimună.
Tulburări metabolice: ocazionale – hipoglicemie.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: foarte frecvente – tuse; frecvente – dispnee; ocazionale – rinoree, faringită şi răguşeală, bronhospasm sau astm bronşic; rare – infiltrate pulmonare, rinită, pneumonie alergică alveolară sau pneumonie cu eozinofile.
Tulburări gastrointestinale: foarte frecvente – greaţă; frecvente – diaree, dureri abdominale, tulburări ale gustului; ocazionale – ileus intestinal, pancreatită, vărsături, dispepsie, constipaţie, anorexie, iritaţie gastrică, xerostomie, ulcer peptic; rare – stomatită/afte bucale, glosită; foarte rare – angioedem.
Tulburări hepatobiliare: rare – insuficienţă hepatică, hepatită hepatocelulară sau colestatică, hepatită necrotică, colestază (inclusiv icter).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente – erupţie cutanată tranzitorie, hipersensibilitate / edem angioneurotic; ocazionale – diaforeză, prurit, urticarie, alopecie; rare – eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, necroliză toxică epidermică, pemfigus, eritrodermie.
A fost raportat un sindrom complex, care poate include febră, serozită, vasculită, mialgie/miozită, artralgie/artrită, AAN pozitiv, VSH crescută, eozinofilie şi leucocitoză. Mai pot apărea erupţii cutanate, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: ocazionale – disfuncţie renală, insuficienţă renală, proteinurie; rare – oligurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului: ocazionale – impotenţă; rare – ginecomastie.
Tulburări generale: foarte frecvente – astenie; frecvente – fatigabilitate; ocazionale – crampe musculare, eritem, tinnitus, stare de disconfort, febră.
Investigaţii diagnostice: frecvente – hiperkaliemie, creşterea creatininemiei; ocazionale – creşterea nivelului ureei în sânge, hiponatremie; rare – creşteri ale enzimelor hepatice, creşterea reşterea nivelului bilirubinei plasmatice.
Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.

CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la enalapril, enalaprilat, la oricare dintre componentele medicamentului sau la alţi inhibitori ECA.
- Antecedente de edem angioneurotic apărut la administrarea altor inhibitori ECA.
- Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.

SUPRADOZAJ
Caracteristica cea mai importantă a supradozajului este hipotensiunea arterială. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie plasat în poziţie culcată şi, dacă este necesar, se administrează o perfuzie intravenoasă. cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru refacerea volumului plasmatic.
În timpul tratamentului supradozajului trebuie monitorizată tensiunea arterială, ritmul respirator, concentraţiile plasmatice ale potasiului şi diureza. Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă. Clearance-ul enalaprilatului prin hemodializă este de 38 -62 ml/min; concentraţiile plasmatice de enalaprilat după o hemodializă de patru ore sunt mai scăzute cu 45-57%.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Hipotensiune arterială simptomatică
Pacienţii cu hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, hiponatriemie şi/sau hipovolemie în urma unui tratament diuretic, restricţie de sare, după dializă, diaree sau vărsături constituie o subgrupă de pacienţi, la care tensiunea arterială depinde de renină şi activarea sistemului renin-angiotensină. La aceşti pacienţi, la fel la vârstnici şi bolnavii cu tulburări ale funcţiei renale poate apare hipotensiunea arterială cu consecinţele sale clinice (de la ameţeli şi greţuri până la insuficienţă renală acută, accident vascular cerebral sau infarct miocardic) chiar peste câteva ore după prima doză de enalaprilat. Hipotensiunea arterială şi efectele sale severe apare rar şi este tranzitorie. Poate fi evitată prin întreruperea tratamentului cu diuretice şi a restricţiei de sare, înainte de iniţierea tratamentului cu enalaprilat, dacă este posibil. În toate cazurile menţionate sau dacă tratamentul diuretic nu poate fi întrerupt, se recomandă iniţierea tratamentului cu jumătate din doza uzuală (½ fiolă) de enalaprilat.
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică
Ca şi alte vasodilatatoare, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie valvulară ventriculară stângă şi evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţii ventriculare semnificative hemodinamic.
Afectarea funcţiei renale
În caz de afectare renală (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) doza iniţială de enalapril va fi ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei, precum şi în funcţie de răspunsul la tratament. Potasemia şi creatininemia trebuie monitorizate cu regularitate.
În cazul administrării concomitente de enalaprilat şi diuretic, unii pacienţi hipertensivi, fără afectare renală pre-existentă aparentă, au prezentat o creştere a uremiei şi creatininemiei. Aceste cazuri pot necesita reducerea dozelor de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În aceste cazuri se poate suspecta posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală.
Hipertensiune arterială renovasculară
Pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală, sau stenoza arterei renale pe rinichi unic funcţional, care sunt trataţi cu inhibitori ECA, prezintă un risc crescut de apariţie a hipotensiunii sau a insuficienţei renale. La modificări minime ale creatininemiei, poate apare insuficienţa renală. La aceşti pacienţi, tratamentul va fi iniţiat sub supraveghere medicală atentă, cu doze scăzute, titrare atentă şi monitorizarea funcţiei renale.
Insuficienţă hepatică
Dacă în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA apare icter sau o creştere marcată a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie monitorizat cu atenţie sau tratat, dacă este necesar.
Neutropenie/agranulocitoză
La unii pacienţi în tratament cu inhibitori ECA a apărut neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. La pacienţi cu funcţie renală normală şi fără factori de risc, neutropenia apare rareori. Enalaprilatul trebuie utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu boli vasculare de colagen (cum este lupusul eritematos sistemic, sclerodermia), terapie concomitentă imunodepresivă, tratament cu alopurinol sau procainamidă, sau o asociere a acestor factori de risc, în special în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii dintre aceşti pacienţi pot dezvolta infecţii severe, care nu răspund la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă la aceşti pacienţi se utilizează enalaprilat, se recomandă leucograme periodice.
Hipersensibilitate/edem angioneurotic
Rareori, la pacienţi trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv cu enalaprilat, a apărut edem angioneurotic facial, al extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringian. Aceste reacţii pot apărea oricând în timpul tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie întrerupt imediat şi se vor institui măsuri adecvate de monitorizare, până la dispariţia completă a simptomatologiei.
De obicei, edemul angioneurotic facial şi al buzelor nu necesită tratament; pentru ameliorarea simptomelor, pot fi utilizate antihistaminice.
Edemul angioneurotic laringian poate fi fatal. În cazul afectării limbii, glotei sau laringelui, poate apare obstrucţia căilor respiratorii, de aceea trebuie administrată imediat adrenalină şi trebuie asigurată permeabilitatea căilor respiratorii.
Pacienţii cu istoric de edem angioneurotic fără relaţie cu tratamentul cu un inhibitor ECA, prezintă un risc crescut de a dezvolta edem angioneurotic, dacă primesc inhibitori ECA.
Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL şi tratamentului de desensibilizare; pacienţi hemodializaţi
Din cauza riscului sporit de apariţie a reacţiilor anafilactoide enalaprilatul nu se va administra la pacienţii, dializaţi cu membrane cu flux înalt, cei care fac LDL-afereză cu sulfat de dextran,la fel şi în timpul tratamentului de desensibilizare la venin de viespe sau albine.
Diabetici
La diabeticii trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei, în timpul primelor luni de tratament asociat cu inhibitori ECA.
Tusea
În timpul tratamentului cu inhibitori ECA poate apărea tuse persistentă, uscată, neproductivă, care dispare la întreruperea tratamentului.
Hiperkaliemie
La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv enalapril şi enalaprilat, poate apărea o creştere a potasemiei. Riscul de hiperkaliemie este crescut la pacienţi insuficienţă renală, diabet zaharat, sau cei care fac tratament concomitent cu diuretice care economisesc potasiul, pacienţii care iau suplimente alimentare cu potasiu sau alte medicamente care determină hiperkaliemie (cum este heparina). Dacă utilizarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei.
Litiu
În general, combinaţia de litiu şi enalaprilat nu este recomandată.
Sarcina şi perioada de alăptare
Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină. La pacientele care planifică o sarcină sau în cazul diagnosticului unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie întrerupt imediat şi iniţiat un tratament alternativ.
Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în trimestrele 2 şi trei de sarcină.
Se ştie că expunerea la tratamentul cu inhibitori ECA în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină induce la om fetotoxicitate (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperkaliemie). Dacă în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină a avut loc o expunere la inhibitori ECA, se recomandă testarea funcţiei renale şi a craniului, prin examen cu ultrasunete. Copiii cu mame care au utilizat inhibitori ECA trebuie observaţi cu atenţie pentru hipotensiune.
Enalaprilul şi enalaprilatul trec în laptele matern, dar influenţa lor asupra sugarului rămân necunoscute. Mamelor nu se recomandă alăptarea în perioada tratamentului cu inhibitorii ECA.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
La administrarea concomitentă a enalaprilatului cu digitalice, β-adrenoblocante, metildopă, nitraţi, blocantele canalelor de calciu, hidralazină şi prazosină se determină un efect sinergic nesemnificativ. Astfel enalaprilatul poate fi administrat în combinaţie cu oricare alt remediu antihipertensiv.
Utilizarea concomitentă de nitroglicerină, alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare poate reduce adiţional tensiunea arterială.
Enalaprilatul poate fi administrat în siguranţă în combinaţie cu acidul acetilsalicilic (în doze cu efect cardiologic) şi trombolitice.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina scăderea volumului plasmatic şi creşte riscul de hipotensiune. Efectul hipotensiv poate fi redus prin întreruperea tratamentului cu diuretic, creşterea aportului de sare şi lichide, sau prin iniţierea tratamentului cu jumătate din doza uzuală (½ fiolă) de enalaprilat.
Diureticele care reţin potasiul (cum sunt spironolactona, triamterenul sau amiloridul), suplimentele cu potasiu, sau substituientele de sare care conţin potasiu, pot determina hiperkaliemie. Dacă utilizarea concomitentă a acestora este indicată, în cazul unei hipopotasemii demonstrate, este necesară precauţie şi monitorizarea frecventă a potasemiei.
După administrarea concomitentă de litiu şi inhibitori ECA, a fost raportată o creştere reversibilă a concentraţiilor plasmatice ale litiului şi a toxicităţii acestuia. Utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi diuretice tiazidice poate creşte adiţional nivelele litemiei şi riscul de toxicitate al litiului. Utilizarea concomitentă de enalapril şi litiu nu este recomandată. În caz de necesitate a terapiei asociate, se recomandă monitorizarea atentă a nivelelor litemiei.
Administrarea prelungită de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
AINS şi inhibitori ECA determină un efect cumulat asupra creşterii potasemiei, care poate duce la afectarea funcţiei renale. Rareori, poate apărea insuficienţa renală, în special la pacienţii cu funcţia renală afectată, de exemplu la vârstnici şi pacienţii deshidrataţi.

Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice, împreună cu inhibitori ECA poate duce la reducerea adiţională a tensiunii arteriale.
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) pot determina hipoglicemie. Acest fenomen prezintă o probabilitate mai mare de apariţie la pacienţii cu afectare renală, mai ales în primele săptămâni de terapie asociată.
Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA.
Incompatibilităţi
Enalaprilatul în administrare injectabilă sau în perfuzie nu trebuie amestecat cu amfotericina B şi fenitoina, deoarece soluţia poate deveni tulbure sau se poate forma precipitat.

PREZENTARE, AMBALAJ
Soluţie injectabilă 1,25 ml/ml câte 1 ml în fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj!

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Decembrie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu 4,
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!