HEPARIN-BPsoluţie injectabilă

HEPARIN-BP<span>soluţie injectabilă

DENUMIREA COMERCIALĂ
Heparin-BP

DCI-ul substanţei active
Heparinum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 ml soluţie injectabilă conţine:
substanţa activă: heparină sodică 5 000 UI.
substanţe auxiliare: alcool benzilic, clorură de sodiu, apă pentru injecţii.

DESCRIEREA PREPARATULUI
Lichid transparent incolor sau uşor gălbui.

FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antitrombotic, B01A B01.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Heparina este un anticoagulant cu acţiune directă. Se cuplează cu antitrombina III, provoacă modificarea de conformaţie în molecula sa şi accelerează formarea complexelor între antitrombina III cu proteazele serinice ale sistemului de hemocoagulare. Ca rezultat are loc blocarea trombinei, activitatea enzimatică a factorilor IXa, Xa, XIa, XIIa, plasminei şi calikreinei. Nu manifestă acţiune trombolitică. Administrarea preparatului în doze mici este însoţită de o creştere nesemnificativă şi instabilă a activităţii fibrinolitice a sângelui; dozele mari de heparină, de regulă, produc inhibiţia fibrinolizei. Heparina reduce viscozitatea sângelui, previne formarea stazei sanguine. Heparina poate fi absorbită pe suprafaţa membranelor endoteliale şi a elementelor figurate ale sângelui, mărind sarcina lor electrică negativă, ce contribuie la prevenirea adeziunii şi agregării plachetare, eritrocitare şi leucocitare. Moleculele de heparină, în pofida afinităţii lor joase cu antitrombina III, provoacă inhibarea hiperplaziei musculaturii netede, inhibă activarea lipoproteinlipazei, prevenind dezvoltarea aterosclerozei. Heparina manifestă acţiune antialergică: conjugă unele componente ale sistemului complementului, reducând activitatea lui, împiedică cooperarea limfocotelor şi formarea imunoglobulinelor, conjugă histamina, serotonina. Heparina inhibă activitatea hialuronidazei. Preparatul manifestă acţiune vasodilatatoare uşoară.
La pacienţii cu cardiopatie ischemică (în asociere cu acidul acetilsalicilic) reduce riscul de dezvoltare a trombozelor acute a arterelor coronariene, infarctului de miocard şi morţii subite. Reduce frecvenţa infarctelor repetate şi letalitatea în rândurile pacienţilor, care au suportat infarct de miocard. În doze mari este eficace în embolii ale vaselor pulmonare şi tromboze venoase, în doze mici – pentru profilaxia tromboemboliilor venoase, inclusiv postoperatorii.
Heparina acţionează rapid, dar are o durată relativ scurtă.
La administrarea intravenoasă a preparatului inhibiţia coagulării se instalează practic imediat, la administrarea intramusculară – peste 15-30 min., la administrarea subcutanată – peste 40-60 min., după inhalare efectul maxim se determină peste 2 zile; durata efectului anticoagulant constituie respectiv 4-5 ore, 6 ore, 8 ore şi 1-2 săptămâni; efectul terapeutic (prevenirea trombogenezei) se menţine o durată mai îndelungată. Deficitul de antitrombină III în plasmă sau în locul trombozei poate limita efectul antitrombotic al heparinei.
Proprietăţi farmacocinetice
La administrare subcutanată biodisponibilitatea este joasă. Cmax se atinge peste 2-4 ore. T1/2 constituie 1-2 ore. În plasmă heparina se află preponderent în stare cuplată cu proteinele plasmatice. Se captează intens de către celulele endoteliale ale sistemului macrofagilor mononucleari, se concentrează în ficat şi splină; la administrarea prin inhalare se captează de către macrofagii alveolari, endoteliul capilarelor, a vaselor sanguine şi limfatice mari. Se supune desulfatării sub influenţa N-desulfamidazei şi heparinazei plachetare. Moleculele desulfatizate sub influenţa endoglicozidazei renale se transformă în fragmente oligomoleculare. Se excretă pe cale renală sub formă de metaboliţi şi numai la administrarea dozelor înalte este posibilă excreţia sub formă nemodificată. Heparina rău penetrează bariera placentară din cauza masei moleculare mari. Nu se elimină în laptele matern.

INDICAŢII TERAPEUTICE
- Angină pectorală instabilă, infarct acut de miocard, complicaţii tromboembolice în caz de intervenţii chirurgicale pe cord şi vase sanguine, tromboembolia vaselor pulmonare şi cerebrale, tromboflebite (profilaxie şi tratament), sindromul coagulării intravasculare desiminate (SCID), profilaxia microtrombozelor şi tulburărilor microcirculatorii, tromboza venelor renale, sindrom hemolitico-uremic, fibrilaţii, vicii mitrale (profilaxia trombogenezei), endocardită bacteriană, glomerulonefrită, nefrită lupică;
- profilaxia trombogenezei în caz de intervenţii chirurgicale pe cord cu utilizarea metodelor extracorporale de circulaţie sanguină, la efectuarea hemosorbţiei, hemodializei, dializei peritoneale, citaferezei, diurezei forţate;
- lavajul cateterelor venoase.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Heparina se administrează prin perfuzie intravenoasă, sub formă de injecţii intramusculare sau subcutanate (în regiunea abdomenului). Cu scop profilactic se administrează subcutanat 5000 UI/zi, cu interval de 8-12 ore. Subcutanat se administrează de obicei în regiunea antero-laterală a peretelui abdominal (în cazuri excepţionale se administrează în regiunea superioară a braţului sau coapsei). Se va utiliza un ac subţire, care se introduce profund, perpendicular, în plica cutanată, menţinută între degetul mare şi arătător până la terminarea administrării soluţiei. Se vor alterna de fiecare dată locurile administrării (pentru evitarea formării hematoamelor). Prima administrare se va efectua cu 1-2 ore înainte de intervenţia chirurgicală; în perioada postoperatorie se va administra timp de 7-10 zile, la necesitate – timp mai îndelungat. Doza iniţială de heparină, administrată cu scop terapeutic, de obicei constituie 5000 UI, administrată intramuscular, ulterior tratamentul continuă cu administrarea prin perfuzie intravenoasă.
Dozele de susţinere se stabilesc în funcţie de modul de administrare: în caz de perfuzie intravenoasă se administrează câte 1000-2000 UI/oră (24000-48000 UI/zi) diluate cu soluţie clorură de sodiu 0,9%; în injecţii intramusculare periodice se administrează câte 5000-10000 UI heparină la fiecare 4 ore. Dozele de heparină la administrarea intravenoasă se ajustează astfel, încât timpul de activare al tromboplastinei (TAT) să fie de 1,5-2 ori mai mare decât cel de control. La administrarea subcutanată a dozelor mici de heparină (5000 UI de 2-3 ori pe zi) pentru profilaxia formării trombelor nu este necesar controlul sistematic al TAT, deoarece el creşte nesemnificativ. Perfuzia intravenoasă continuă este o metodă mai eficientă pentru administrarea heparinei, decât injecţiile sistematice (periodice), deoarece asigură o hipocoagulare mai stabilă şi mai rar cauzează hemoragie.
La efectuarea circulaţiei extracorporale se administrează în doze de 140-400 UI/kg sau câte 1500-200 UI la 5000 ml sânge. În caz de hemoliză iniţial se administrează intravenos 10000 UI, apoi la mijlocul procedurii – încă 30000-50000 UI.
Pentru vârstnici, în special femei, dozele se vor reduce.
Copiilor preparatul se administrează intravenos în perfuzie: cu vârsta de 1-3 luni – 800 UI/kg/zi, 4-12 luni 7000 UA/kg/zi, peste 6 ani – 500 UI/kg/zi sub controlul TAT.

REACŢII ADVERSE
Vertij, cefalee, greaţă, anorexie, vomă, diaree, alopecie; trombocitopenii precoce (2-4 zile de tratament) şi tardive (autoimune); complicaţii hemoragice, osteoporoză, calcificarea ţesuturilor moi, inhibiţia sintezei aldosteronului, creşterea nivelului plasmatic al transaminazelor, reacţii alergice (febră, erupţii cutanate, astm bronşic, reacţii anafilactoide), iritaţii locale, hematom, durere la locul de injecţie.

CONTRAINDICAŢII
Administrarea preparatului este contraindicată în caz de hipersensibilitate la heparină şi în următoarele cazuri:
- hemoragii cu diversă localizare, cu excepţia hemoragiei pe fondalul infarctului pulmonar (hemoptizie) sau renal (hematurie);
- diateză hemoragică şi alte maladii, însoţite cu încetinirea coagulării sanguine.
- permeabilitatea vasculară crescută, de ex., în boala Werlhof;
- hemoragii repetate în antecedente, indiferent de localizarea lor;
- endocardita bacteriană subacută;
- dereglări grave ale funcţiei hepatice şi renale;
- afecţiuni hepatice parenchimatoase severe;
- neoformaţiuni hepatice;
- leucoze acute şi cronice, anemii aplastice şi hipoplastice;
- anevrism cardiac acut;
- gangrenă venoasă;
- intervenţii chirurgicale pe creier şi coloana vertebrală;
- stări după puncţie cefalorahidiană;
- intervenţii pe ochi;
- suspectarea ictusului cerebral;
- ictus hemoragic recent (până la 6 luni);
- hipertensiune arterială malignă;
- radioterapie;
- ulcer şi cancer al tractului gastrointestinal;
- diabet zaharat sever;
- şoc;
- după intervenţii chirurgicale pe prostată, ficat şi căile biliare;
- iminenţă de avort;
- utilizarea remediilor contraceptive intrauterine.

SUPRADOZAJ
Simptome: hemoragii de divers grad.
Tratament: în hemoragii uşoare se va reduce doza sau se va întrerupe administrarea preparatului. Dacă după sistarea heparinei hemoragia persistă, se va administra intravenos antagonistul heparinei – sulfat de protamină (clorură) (1 ml sulfat de protamină neutralizează 100 UI heparină). Pe parcursul a 90 min. după administrarea intravenoasă a heparinei se administrează 50% din doza calculată de sulfat de protamină, 50% – în următoarele 3 ore. Sulfatul de protamină se administrează în jet lent sau în perfuzie, sub controlul coagulabilităţii sângelui, cu viteza de 1 ml soluţie 1% timp de 2 min. doza maximă de sulfat de protamină constituie 50 mg (5 ml soluţie 1%).

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Tratamentul se efectuează sub controlul minuţios al indicilor de coagulare sanguină. Coagulograma se efectuează: în primele 7 zile de tratament – nu mai rar de 1 dată în 2 zile, apoi 1 dată în 3 zile; în prima zi a perioadei postoperatorii nu mai rar de 2 ori în 24 ore, în a 2-a şi 3-a zi – nu mai rar de 1 dată în 24 ore.
Sistarea bruscă a heparinoterapiei poate conduce la activarea procesului trombotic, de aceea doza heparinei se va reduce treptat cu administrarea concomitentă a anticoagulantelor indirecte. Ca excepţie servesc cazurile de dezvoltare a complicaţiilor hemoragice severe şi intoleranţa individuală a heparinei.
Complicaţiile hemoragice (formarea hematoamelor subcutanate, intramusculare, retroperitoneale, sângerări la locul injecţiei, hemoragii nazale, gastrointestinale, hemoroidale, uterine, ictus hemoragic, hemoragii în tractul urinar, din plăgile operatorii şi alte) pot să se dezvolte în orice stare, inclusiv şi în stări de hipercoagulare.
Măsuri de profilaxie a complicaţiilor hemoragice:
- administrarea heparinei numai în condiţii de staţionar;
- administrarea unui număr limitat de injecţii (subcutanate şi intramusculare), cu excepţia injecţiilor de heparină;
- monitorizarea sistematică a coagulabilităţii sângelui;
- în caz de hipocoagulabilitate severă – reducerea imediată a dozei fără creşterea intervalelor între administrări.
Cu scopul evitării formării hematoamelor în locul injecţiei se recomandă administrarea intravenoasă a heparinei.
Administrarea heparinei necesită prudenţă în:
- afecţiuni ulceroase şi tumorale ale tractului gastrointestinal;
- caşexie, indiferent de etiologia ei;
- perioada postoperatorie şi postpartum precoce în primele 3-8 zile (cu excepţia când heparinoterapia este necesară conform indicaţiilor vitale);
- vârstnici;
- hipertensiune arterială.
Sarcina şi perioada de alăptare
Riscul consecinţelor nefavorabile pentru femeile însărcinate variază de la 10,4% până la 21%. La evoluţia normală a sarcinii el constituie 3,6%. La administrarea heparinei riscul sfârşitului letal şi a naşterii premature constituie 2,5% şi 6,8% şi este similar cu riscul în populaţia naturală. Consecinţele administrării heparinei în perioada de sarcină pot include: hemoragii, trombocitopenie, osteoporoză. Riscul dezvoltării complicaţiilor trombembolice în sarcină, minimalizat la administrarea heparinei, este mai periculos pentru viaţă, de aceea administrarea heparinei în perioada de sarcină este posibilă numai la indicaţii stricte şi sub controlul medical minuţios.
Heparina nu trece bariera placentară şi influenţa negativă asupra fătului este puţin probabilă. Administrarea în perioada de alăptare se va efectua numai la indicaţii vitale.
Efecte privind capacitatea de a conduce autovehicule şi de a manevra utilaje
Preparatul nu influenţează capacitatea de conducere a vehiculelor sau manevrare a utilajului.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Acţiunea anticoagulantă a heparinei este potenţată de către acidul acetilsalicilic, dextrani, fenilbutazonă, ibuprofen, indometacină, warfarină (creşte riscul hemoragiilor), este diminuată – de către glicozide cardiace, tetracicline, preparate antihistaminice, acid nicotinic, acid etacrinic.
La administrarea concomitentă a heparinei cu antagoniştii angiotensinei II şi inhibitorii enzimei de conversie este posibilă dezvoltarea hiperkaliemiei.
Pe fondalul administrării intravenoase a nitroglicerinei este posibilă diminuarea acţiunii anticoagulante a heparinei.
Conform datelor studiilor clinice, efectuate pe voluntarii sănătoşi, clopidogrelul nu modifică necesitatea generală de heparină. Administrarea concomitentă a heparinei nu modifică acţiunea inhibitorie a clopidogrelului asupra agregării trombocitelor. Deşi inofensivitatea acestei combinaţii încă nu este determinată, şi administrarea concomitentă a acestor preparate necesită precauţie.

PREZENTARE, AMBALAJ
Soluţie injectabilă 5000 UI/ml, câte 5 ml în fiole sau în flacoane.
Câte 5 sau 10 fiole sau câte 1 sau 5 flacoane se plasează în cutia individuală de carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 2-8°C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se utiliza după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Iunie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu, 4
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!