HIDROXICARBAMIDĂcapsule

HIDROXICARBAMIDĂ<span>capsule

DENUMIREA COMERCIALĂ
Hidroxicarbamidă

DCI-ul substanţei active
Hydroxycarbamidum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 capsulă conţine:
substanţa activă: hidroxicarbamidă 500 mg;
substanţe auxiliare: stearat de magneziu, Kollidon CL, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

 DESCRIEREA PREPARATULUI

Capsule operculate de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa netedă şi lucidă-opac, numărul capsulei 00. Culoarea capsulei: corpul – alb şi capacul albastru-deschis, corpul – albastru-deschis şi capacul – albastru-deschis, corpul – albastru şi capacul – albastru-deschis.
Conţinutul capsulei: pulbere de culoare albă sau aproape albă, practic fără miros.

FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antineoplazic. L01X X05

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Mecanismul de acţiune exact al hidroxicarbamidei nu este elucidat pe deplin. Însă rezultatele diverselor studii pe animale şi culturi de ţesuturi umane denotă în favoarea ipotezei că hidroxicarbamida produce inhibiţia imediată a sintezei ADN-ului fără influenţă asupra ARN-ului sau a proteinelor. Posibil hidroxicarbamida scade viteza de transformare a ribonucleotidelor şi dezoxiribonucleotidelor. Acest efect este mai pronunţat în celulele cu o viteză înaltă de proliferare.
Hidroxicarbamida intensifică sensibilitatea celulelor tumorale la radioterapie.
Hidroxicarbamida nu acţionează asupra sintezei ARN-ului sau a proteinelor.

Proprietăţi farmacocinetice
La administrare internă hidroxicarbamida se absoarbe uşor din tractul gastrointestinal. Concentraţia plasmatică maximă se realizează timp de 2 ore, iar peste 24 ore concentraţia hidroxicarbamidei în sânge scade practic până la zero. După administrarea internă în dozele de 7-30 mg/kg circa 80% din doză se elimină cu urina timp de 12 ore. Trece bariera hematoencefalică.

INDICAŢII TERAPEUTICE
În complex cu radioterapia pentru tratamentul cancerului cu celule plate (epidermoid) primar al capului şi gâtului, cu excepţia buzelor.
Melanom; leucemie mieloidă cronică refractară; cancer ovarian metastatic recidivant sau inoperabil.
Trombocitemia esenţială sau policitemia vera cu un risc major de complicaţii tromboembolice.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Administrarea preparatului este posibilă numai sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul cancerului.
Calculul dozelor se bazează pe greutatea reală sau cea ideală a pacientului.
Capsulele se vor administra întregi, fără a fi mestecate.
Dozele pentru tratamentul tumorilor solide: 80 mg/kg corp peroral sub formă de o singură doză fiecare a treia zi (6-7 doze) sau 20-30 mg/kg zilnic timp de 3 săptămâni.
Schema intermitentă de tratament este mai puţin toxică şi de aceea este mai utilă în comparaţie cu administrarea zilnică. În cadrul tratamentului conform acestei scheme întreruperea terapiei din cauza efectelor toxice are loc mai rar.
Cancerul capului şi gâtului în complex cu radioterapia: 80 mg/kg corp peroral sub formă de o singură doză fiecare a treia zi.
Administrarea preparatului se va iniţia cel puţin cu 7 zile până la începutul radioterapiei şi ulterior un timp îndelungat nelimitat (cu condiţia că pacientul se află sub o supraveghere medicală adecvată şi la el lipsesc reacţii severe sau neobişnuite).
Dozele radioterapiei trebuie să fie maximal admisibile în funcţie de starea pacientului. La administrarea concomitentă hidroxicarbamidei de obicei nu e necesar de ajustat dozele de iradiere.
În leucemia mieloidă cronică, de regulă, se administrează în doză de 40 mg/kg/zi în funcţie de nivelul leucocitelor. Dacă nivelul leucocitelor este sub 20 x 109/l, doza se reduce cu 50% (20 mg/kg/zi). Dacă nivelul leucocitelor constituie 5-10 x 109/l, doza se ajustează individual. Doza hidroxicarbamidei se va reduce, dacă nivelul leucocitelor e mai mică de 5 x 109/l şi se va mări dacă nivelul leucocitelor e mai mare de 10 x 109/l.
Dacă nivelul leucocitelor scade sub 2,5 x 109/l, sau nivelul trombocitelor scade sub 100 x 109/l, terapia se întrerupe până la revenirea leucocitelor şi trombocitelor în limitele normei.
Efectul antineoplazic al hidroxicarbamidei se determină în circa 6 săptămâni. Tratamentul se va întrerupe în caz de progresare semnificativă a maladiei. La un răspuns clinic semnificativ terapia poate fi continuată.
În trombocitemia esenţială doza iniţială a hidroxicarbamidei constituie 15 mg/kg/zi cu ajustarea dozei la menţinerea nivelului trombocitelor sub 600 x 109/l fără scăderea nivelului leucocitelor sub 4 x 109/l.
În policitemia vera doza iniţială a hidroxicarbamidei constituie 15-20 mg/kg/zi. Doza hidroxicarbamidei se va ajusta în mod individual la menţinerea hematocritului sub 45% şi nivelului trombocitelor sub 400 x 109/l. La majoritatea pacienţilor acesta poate să se obţină la administrarea continuă a hidroxicarbamidei în doză medie de 500-1000 mg.
La controlul suficient al nivelului hematocritului şi trombocitelor terapia poate fi continuată nelimitat.
Administrarea la copii
Regimul de dozare nu este determinat, deoarece aceste maladii la copii se dezvoltă în cazuri rare.
Administrarea la vârstnici
Vârstnicii pot fi mai sensibili la efectele hidroxicarbamidei şi se poate recurge la regim de tratament cu doze mai reduse.

REACŢII ADVERSE
Cel mai frecvent se semnalează inhibiţia funcţia măduvei osoase (leucopenie, anemie, uneori trombocitopenie), rar – efecte adverse din partea tractului gastrointestinal (stomatită, anorexie, greaţă, vomă, diaree, constipaţii) şi reacţii dermatologice (erupţii maculopapuloase, eritem facial). Disuria şi alopecia apar în cazuri foarte rare. Hidroxicarbamida în doze mari poate provoca o somnolenţă moderată. Reacţiile adverse neurologice (cefalee, vertij, dezorientare, halucinaţii, convulsii) se semnalează în cazuri foarte rare. Legătura lor cu terapia cu hidroxicarbamida nu este certă, deoarece în aşa cazuri nu se poate de exclus prezenţa metastazelor cerebrale.
Hidroxicarbamida ocazional poate provoca afectarea tranzitorie a funcţiei renale tubulare, însoţită de creşterea nivelurilor plasmatice ale acidului uric, ureei şi creatininei. Au fost raportate cazuri de retenţie anormală a sulfobromftaleinei.
Unele modificări ale indicilor clinici de laborator la pacienţii oncologici pe durata terapiei cu hidroxicarbamidă e greu de lămurit.
Anomalii eritrocitare. La debutul curei de tratament cu hidroxicarbamidă frecvent se determină eritropoieză megaloblastică tranzitorie. Modificările morfologice amintesc anemia pernicioasă, dar nu sunt determinate de deficitul vitaminei B12 sau a acidului folic.
Hidroxicarbamida la fel poate reţine clearance-ul fierului din plasmă şi să reducă utilizarea fierului de către eritrocite, dar fără a modifica supravieţuirea eritrocitelor.
Reacţiile adverse, semnalate la administrarea combinată a hidroxicarbamidei şi radioterapiei, amintesc reacţiile adverse din cadrul monoterapiei cu hidroxicarbamidă. Aceasta în primul rând e mielosupresia (anemie şi leucopenie) şi iritarea gastrică. Leucopenia se determină practic la tot pacienţii, care au primit o cură de tratament adecvată cu hidroxicarbamidă şi radioterapie. Trombocitopenia (E necesar de luat în consideraţie că dozele terapeutice de iradiere produc aproximativ aceleaşi reacţii adverse, ca şi terapia cu hidroxicarbamidă. La asocierea radioterapiei cu tratamentul cu hidroxicarbamidă frecvenţa şi severitatea acestor reacţii adverse poate creşte.
Deşi inflamaţiile mucoaselor la locurile de iradiere sunt determinate de radioterapie, unii cercetători consideră că în caz de terapie combinată gravitatea lor creşte.

CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la hidroxicarbamidă sau orice alt component al preparatului, mielosupresie severă, inclusiv în leucocitopenie (

SUPRADOZAJ
Simptome: durere, eritem violaceu, edem al palmelor şi tălpilor urmate de exfoliere, hiperpigmentare generalizată, stomatită.
Tratament: lavaj gastric. Terapie suportivă şi monitorizarea sistemului hematopoietic.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Administrarea preparatului este posibilă numai sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul cancerului.
Hidroxicarbamida se va indica cu precauţie la pacienţi care au administrat anterior radioterapie sau chimioterapie cu alte preparate citostatice, deoarece la ei poate fi inhibată funcţia măduvei osoase.
Exacerbarea eritemului poate fi cauzată de efectuarea anterioară a radioterapiei.
Anemia severă va fi corijată prin hemotransfuzie cu sânge integru până la începutul terapiei cu hidroxicarbamidă.
Hidroxicarbamida se va indica cu precauţie pacienţilor cu tulburări severe ale funcţiei renale.
Pacienţii de vârstă înaintată pot fi mai sensibili la acţiunea hidroxicarbamidei şi pot necesita scăderea dozelor.
Eficacitatea antitumorală a hidroxicarbamidei e raţional de evaluat după şase săptămâni de tratament. În caz de reducere a dimensiunii tumorii sau oprirea creşterii ei tratamentul e necesar de prelungit timp nelimitat.
În procesul tratamentului cu hidroxicarbamida pacienţii trebuie să se afle sub supraveghere medicală strictă. Până la iniţierea terapiei şi cu regularitate pe durata tratamentului e necesar de efectuat examenul tabloului sângelui periferic, controlul funcţiei renale şi hepatice, la fel la necesitate examenul măduvei osoase.
Determinarea nivelului hemoglobinei, formulei leucocitară şi a numărului trombocitelor se va efectua nu mai rar decât o dată pe săptămână pe toată durata tratamentului cu hidroxicarbamidă. În caz dacă nivelul leucocitelor scade sub 2,5 x 109/l, sau nivelul trombocitelor scade sub 100 x 109/l, terapia se va întrerupe şi se va examina numărul elementelor figurate ale sângelui fiecare 3 zile. La revenirea la normal a nivelelor leucocitelor şi trombocitelor terapia se prelungeşte. De obicei restabilirea funcţiei măduvei osoase are loc rapid şi se omite administrarea doar a câtorva doze. Dacă funcţia măduvei osoase nu se restabileşte rapid, la fel poate fi întreruptă şi radioterapia, însă aceasta e necesar doar în cazuri unice. De obicei radioterapia se prelungeşte fără modificarea dozelor şi a schemei de tratament.
Anemia uşoară sau moderată poate fi corijată prin hemotransfuzie cu sânge integral fără întreruperea terapiei cu hidroxicarbamidă. În caz de anemie severă sau refractară e necesar de întrerupt terapia cu hidroxicarbamidă.
Pentru înlăturarea durerii şi disconfortului de la inflamaţia mucoaselor în regiunea iradierii de obicei se administrează anestezice locale şi analgezice orale. În caz de reacţii severe terapia cu hidroxicarbamidă poate fi întreruptă temporar. Dacă reacţiile sunt severe, la fel poate fi întreruptă temporar radioterapia, dar aceasta se întâmplă rar.
Tulburările gastrointestinale severe în caz de terapie combinată (cu aşa manifestări ca greaţa, voma, anorexia) de obicei pot fi controlate prin întreruperea temporară a tratamentului cu hidroxicarbamida. În cazuri unice e necesar de întrerupt şi radioterapia.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţă de lactază sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Sarcina şi perioada de alăptare
Hidroxicarbamida posedă proprietăţi teratogene. Ca şi alte substanţe, care influenţează sinteza ARN-ului, hidroxicarbamida poate fi mutagen. De aceea hidroxicarbamida nu se va indica pacienţilor bărbaţi, care planifică să concepe copii, la fel femeilor însărcinate sau pacientelor care planifică sarcina (cu excepţia cazurilor, când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt). Pe durata tratamentului e necesar de întrerupt alăptarea la sân.
Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi a manevra utilaje
Preparatul poate influenţa negativ asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi a manevra utilaje. În asemenea cazuri se recomandă abţinerea de la conducerea autovehiculelor, manevrarea utilajelor sau altor activităţi ce necesită performanţe psihomotorii riguroase.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
La administrarea concomitentă cu preparatele, care inhibă funcţia măduvei osoase, mielosupresia poate să se intensifice. Hidroxicarbamida creşte riscul dezvoltării nefropatiei pe fondalul administrării remediilor uricozurice.

PREZENTARE, AMBALAJ
Capsule 500 mg. Câte 10 sau 20 capsule în blister; câte 3, 6 sau 10 blistere, plasate împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25°C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj!

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Aprilie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu, 4
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!