KETOPROFENsoluţie injectabilă

KETOPROFEN<span>soluţie injectabilă

Denumirea comercială
Ketoprofen

DCI-ul substanţei active
Ketoprofenum

Compoziţia preparatului
2 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine:
substanţa activă: ketoprofen (sub formă de lisinat de ketoprofen) – 100 mg;
substanţe auxiliare: glicină, alcool benzilic, acid citric monohidrat, apă pentru injecţii.

Descrierea preparatului
Lichid transparent incolor sau cu nuanţă slab gălbuie.

Forma farmaceutică
Soluţie injectabilă.

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC
Antiinflamator şi antireumatic nesteroidian, M01A E03.

Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice.
Ketoprofenul a demonstrat că are un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor prin inhibiţia ciclooxigenazelor (cel puţin două izoenzime – ciclooxigenaza-1 (COX-1) şi ciclooxigenaza-2 (COX-2), care catalizează sinteza prostaglandinelor din ciclul acidului arahidonic.
Ketoprofenul stabilizează membranele lizozomale in vitro şi in vivo, în concentraţii mari manifestă efect inhibitor asupra sintezei leucotrienelor in vitro şi prezintă acţiune antibradikininică.
Mecanismul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este complet elucidat, posibil inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central (cel mai probabil la nivelul hipotalamusului).
La unele femei ketoprofenul reduce simptomele dismenoreei primare, probabil datorită inhibiţiei sintezei şi/sau eficienţei prostaglandinelor.

Proprietăţi farmacocinetice
Biodisponibilitatea constituie 90%. Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în raport de 99%, preponderent de albumine. Este distribuit în lichidul sinovial, unde atinge 30% din concentraţia plasmatică. Ketoprofenul trece lent în lichidul sinovial şi la fel de lent este eliminat, în timp ce concentraţia plasmatică continuă să scadă. Concentraţii stabile de ketoprofen se ating peste 24 ore după administrare.
Ketoprofenul este metabolizat în ficat; este conjugat cu acidul glucuronic, formând un metabolit instabil – ketoprofen glucuronidul şi este eliminat din organism sub formă de glucuronoconjugat. Timpul de înjumătăţire constituie 2 ore. Principala cale de eliminare a ketoprofenului este cea renală – 80% din doza administrată, preponderent (peste 90%) sub formă de glucuronid şi circa 10% - prin fecale.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală eliminarea ketoprofenului este întârziată. Timpul de înjumătăţire creşte cu 1 oră.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică ketoprofenul poate să cumuleze în ţesuturi. La vârstnici metabolismul şi eliminarea ketoprofenului este întârziată, însă aceasta prezintă o semnificaţie clinică doar la pacienţii cu funcţia renală redusă.

Indicaţii terapeutice
- Artrită reumatoidă;
- spondiloartrită seronegativă (spondilita anchilozantă, artrita psoriazică, artrita reactivă);
- gută, pseudogută;
- osteoartrită;
- manifestări reumatice extraarticulare (tendinită, bursită, capsulita articulaţiei umărului);
- sindromul algic (dureri posttraumatice, dureri postoperatorii, dureri în cancer cu metastaze);
- dismenoree primară.

Doze şi mod de administrare
Pentru administrare intramusculară şi intravenoasă.
Doza nictemerală recomandată pentru adulţi şi copiii cu vârsta peste 15 ani:
Administrare intramusculară: doza recomandată pentru administrarea intramusculară constituie 100 mg (1 fiolă) de 1-2 ori pe zi.
La necesitate administrarea intramusculară poate fi asociată cu forme perorale, rectale sau transdermice de ketoprofen.
Administrare intravenoasă: perfuziile cu ketoprofen se vor efectua numai în condiţii de staţionar. Perfuzia trebuie administrată timp de 0,5-1 oră pentru maxim 48 ore. Doza nictemerală maximă la administrarea intravenoasă a ketoprofenului este de 200 mg.
Perfuzia intravenoasă intermitentă: 100-200 mg ketoprofen diluat în 100 ml de soluţie perfuzabilă 0,9% clorură de sodiu, administrată timp de 1/2-1 oră. Doza maximă nictemerală la administrarea intravenoasă a ketoprofenului este de 200 mg.
Perfuzia intravenoasă continuă: 100-200 mg ketoprofen diluat în 500 ml soluţie perfuzabilă (soluţie perfuzabilă 0,9% clorură de sodiu, soluţie Ringer lactat, glucoză) administrată timp de 8 ore. Doza maximă nictemerală este de 200 mg. Ketoprofenul poate fi combinat cu analgezice opioide; poate fi asociat cu morfina în acelaşi flacon: 10-20 mg morfină şi 100 mg (până la 200 mg) ketoprofen sunt diluate în 500 ml soluţie perfuzabilă (0,9% clorură de sodiu sau soluţie Ringer lactat). Doza maximă nictemerală este de 200 mg.
Pentru a minimaliza reacţiile adverse, se va indica doza eficientă minimă pe o perioadă cât mai scurtă de timp, dar suficientă pentru a controla simptomele bolii.
Doza nictemerală maximă de ketoprofen (incluzând toate formele farmaceutice administrate) este de 200 mg.
Înainte de a iniţia tratamentul cu doza 200 mg ketoprofen se va evalua cu atenţie raportul risc/beneficiu, nu sunt recomandate doze majorate.
Vârstnici:
Este necesar de a iniţia tratamentul cu cele mai mici doze şi de menţinut aceşti pacienţi cu doze minime eficiente. Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse severe.
Copii
Dozele pentru copii nu sunt stabilite.

Flacoanele cu soluţie perfuzabilă trebuie să fie acoperite cu hârtie neagră sau folie de aluminiu, deoarece ketoprofenul este sensibil la acţiunea luminii.

Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe sisteme de organe în funcţie de frecvenţa apariţiei lor:
- foarte frecvente (≥1/10);
- frecvente (≥1/100, - ocazionale (≥1/1000, - rare (≥1/10000, - foarte rare (Din partea tractului gastrointestinal: foarte frecvente – dispepsie; frecvente – pirozis şi disconfort gastric; ocazionale – greaţă, diaree, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, vomă, anorexie, stomatită; rare – stomatită ulceroasă, melenă, hematemeză, gastrită, ulcer stomacal şi duodenal; foarte rare – colită, perforaţii intestinale (ca o consecinţă a diverticulozei), acutizarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn, enteropatie cu perforaţie, ulceraţii şi stricturi. Enteropatia poate fi însoţită de hemoragii minore şi pierderi de proteine. A fost descris un caz de perforaţie a colonului.
Pot apărea reacţii adverse severe – perforaţie sau hemoragii gastrointestinale, uneori cu sfârşit letal, în special la pacienţii vârstnici.
Din partea sistemului hepatobiliar: foarte rare – a fost descrisă afectarea severă a ficatului însoţită de icter şi hepatită după administrarea AINS.
Din partea sistemului hematopoietic şi limfatic: ocazionale – anemie, purpură, hemoliză, trombocitopenie, agranulocitoză.
Din partea sistemului imun: reacţii de hipersensibilitate pot include reacţii nespecifice şi anafilaxie. Ocazionale – reacţii alergice cutanate. Hiperreactivitate bronşică, inclusiv crize de astm bronşic, bronhospasm sau dispnee (în special, la pacienţii cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic şi alte AINS). Foarte rare – angioedem şi anafilaxie.
Tulburări psihice: frecvente – depresie, irascibilitate, coşmaruri, somnolenţă; rare – delir cu halucinaţii auditive şi vizuale, dezorientare, tulburări de vorbire.
Din partea sistemului nervos central: frecvente – cefalee, astenie, indispoziţie, fatigabilitate, vertij, parestezie; rare – dezorientare uşoară, somnolenţă, edeme, schimbări de dispoziţie şi insomnie; cazuri unice – a fost descris un caz de pseudotumoare cerebrală.
Din partea organelor senzitive: frecvente – tulburări oculare; acufene; cazuri unice – a fost descris un caz de conjunctivită.
Din partea sistemului cardiovascular: frecvente – edem; ocazionale – insuficienţă cardiacă, hipertensiune. Administrarea AINS (în special, în doze mari) poate creşte riscul dezvoltării trombozei arteriale (de ex., infarct miocardic şi accident cerebrovascular). Nu sunt date suficiente de a exclude acest risc pentru ketoprofen.
Din partea sistemului respirator: ocazionale – hemoptizie, dispnee, faringită, rinită, bronhospasm, edem al laringelui (semne de reacţie anafilactică); rare – există probabilitatea apariţiei accesului astmatic.
Din partea pielii şi ţesutului subcutanat: frecvente – erupţie cutanată; ocazionale – alopecie, eczemă, pseudopurpură, transpiraţie excesivă, urticarie, dermatită exfoliativă; rare – fotosensibilitate, fotodermatită; foarte rare – reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică.
Din partea sistemului urinar: foarte rare – insuficienţă renală acută, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, pielonefrită acută.
Din partea sistemului reproductiv: ocazionale – menometroragie.
Indici de laborator: foarte frecvent – probe hepatice la limita superioară a normei; ocazionale – creştere marcată a enzimelor hepatice AlAT sau AsAT. Ketoprofenul scade agregarea trombocitelor şi, astfel, duce la creşterea timpului de sângerare.
Efecte la locul administrării:
Pot fi întâlnite reacţii locale la locul administrării sub formă de senzaţie de usturime şi/sau dureri în locul injecţiei.

Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre componentele preparatului;
• antecedente de astm bronşic, urticarie sau alte reacţii de tip alergic determinate de administrarea ketoprofenului sau alte AINS (de ex., acidul acetilsalicilic);
• insuficienţă cardiacă severă;
• jugularea durerilor perioperatorii în intervenţie de şuntare aorto-coronariană;
• dispepsie cronică în antecedente;
• ulcer gastric sau duodenal în evoluţie, ulceraţii sau perforaţii;
• hemoragie gastrointestinală; cerebrovasculară sau altă hemoragie în evoluţie;
• predispoziţie la hemoragii;
• afecţiuni renale severe;
• afecţiuni hepatice severe;
• trimestrul III de sarcină;
• copiilor sub 15 ani.

Supradozaj
Simptome: greţuri, vomă, dureri epigastrice, hematemeză, melenă, pierderea conştienţei, depresie respiratorie, convulsii, reducerea funcţiei renale şi insuficienţă renală.
Tratament: lavaj gastric şi administrarea de cărbune activ. Tratament simptomatic şi de susţinere. Pentru a reduce simptomele dispeptice – blocante ale receptorilor H2-histaminergici, inhibitorii pompei protonice şi prostaglandine. Nu există un antidot specific.

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată administrarea concomitentă a ketoprofenului cu alte AINS, inclusiv cu inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2.
Pentru a minimaliza reacţiile adverse, se va indica doza minimă eficientă pe o perioadă cât mai scurtă de timp, dar suficientă pentru a controla simptomele bolii.
Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse severe, în special hemoragii gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi fatale.
Hemoragie gastrointestinală, ulceraţie şi perforaţie
Hemoragia gastrointestinală, ulceraţiile şi perforaţiile, care pot fi fatale, au fost raportate pentru toate AINS şi se pot dezvolta oricând, cu sau fără simptome premonitorii.
Ketoprofenul, în special în doze mari, poate fi asociat cu risc înalt de toxicitate gastrointestinală, în comparaţie cu alte AINS.
Este necesară precauţie la pacienţii cu antecedente de ulcer gastric, în special, cu ulcere complicate cu hemoragii gastrointestinale şi la pacienţii vârstnici. Riscul hemoragiilor gastrointestinale, ulceraţiilor sau perforaţiei creşte odată cu mărirea dozelor de AINS. La iniţierea tratamentului se recomandă să fie utilizată doza minimă la astfel de pacienţi şi celor care necesită tratament asociat cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte remedii anticoagulante sau antiagregante. În astfel de cazuri se va avea în vedere terapia combinată cu protectoare (de ex., misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice).
Pacienţii cu manifestări de toxicitate gastrointestinală în antecedente, în special cei vârstnici, vor fi preîntâmpinaţi în vederea depistării oricăror simptome abdominale (precauţie la hemoragii gastrointestinale), cu predilecţie la debutul tratamentului. Se impune precauţie pacienţilor, care primesc tratament asociat cu medicamente cu risc crescut de ulceraţii şi hemoragii, de ex., corticosteroizi administraţi oral, anticoagulante, aşa ca warfarina, inhibitori ai recaptării serotoninei sau antiagregante, aşa ca acidul acetilsalicilic.
Dacă apar ulceraţii sau hemoragii gastrointestinale, tratamentul cu ketoprofen va fi sistat.
Se recomandă precauţie deosebită la administrarea AINS pacienţilor cu boli ale tubului digestiv în antecedente (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece ele pot exacerba.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se vor monitoriza cu atenţie pacienţii cu hipertensiune în antecedente şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară sau moderată, manifestată prin retenţie de lichide sau edeme, descrise în legătură cu tratamentul cu AINS.
Datele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (îndeosebi în doze mari şi cure de tratament îndelungate) poate determina un risc crescut de tromboză arterială (de ex., infarct miocardic sau accident cerebrovascular). Nu sunt suficiente date pentru a exclude acest risc la ketoprofen.
Pacienţii cu hipertensiune necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică, arteriopatii periferice şi/sau afecţiuni cerebrovasculare vor fi trataţi cu ketoprofen doar după o evaluare minuţioasă. Această evaluare va fi făcută înainte de a iniţia tratamentul îndelungat cu ketoprofen a unui pacient cu factori de risc cardiovascular (de ex., cu hipertensiune, dislipidemie, diabet zaharat, tabagism).
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică şi/sau polipoză nazală, riscul apariţiei manifestărilor reacţiilor alergice la administrarea acidului acetilsalicilic şi/sau AINS este mai mare decât la restul populaţiei. Utilizarea ketoprofenului poate determina apariţia crizei de astm bronşic.
Se impune prudenţă la utilizarea ketoprofenului la pacienţii cu tulburări de hemostază, hemofilie, boala von Willebrand, trombocitopenie severă, insuficienţă renală sau hepatică, precum şi la cei trataţi cu anticoagulante (derivaţi de cumarină şi heparină, heparine cu greutate moleculară mică).
La pacienţii cu tulburări hepatice, cei aflaţi sub tratament diuretic, după intervenţii chirurgicale majore cu hipovolemie şi, în special la vârstnici, va fi monitorizată cu atenţie diureza şi funcţia renală.
Ketoprofenul se va indica cu atenţie persoanelor care fac abuz de alcool.
Foarte rar au fost raportate manifestări cutanate severe (unele din ele fatale) determinate de administrarea AINS cum ar fi: dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnsons, necroliza epidermică toxică. Riscul apariţiei acestor reacţii e mai mare la iniţierea tratamentului, majoritatea au apărut în timpul primei luni de tratament. Ketoprofenul va fi întrerupt imediat la apariţia erupţiilor cutanate, modificării mucoaselor sau a altor manifestări de hipersensibilitate.
Similar oricărui tratament de lungă durată cu AINS, tratamentul cu ketoprofen necesită monitorizarea tabloului sanguin, precum şi a funcţiilor renale şi hepatice, în special la vârstnici. Dacă clearance-ul creatininei Similar celorlalte AINS, ketoprofenul poate masca semnele bolilor infecţioase.
Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt înainte de intervenţiile chirurgicale majore.
Ca şi alte preparate antiinflamatorii nesteroidiene, ketoprofenul poate influenţa negativ fertilitatea la femei, de aceea nu se recomandă administrarea preparatului femeilor care planifică o sarcină. Femeilor, care fac teste de fertilitate, li se va recomanda întreruperea tratamentului cu ketoprofen.
Sarcina şi alăptarea
Siguranţa utilizării ketoprofenului în timpul sarcinii şi alăptării nu a fost stabilită. În timpul primelor două trimestre de sarcină ketoprofenul se va indica doar în cazurile când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Ketoprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot cauza întârzierea naşterii, închiderea prematură a ductului Botallo şi hipertensiune pulmonară la nou-născut.
Deoarece siguranţa ketoprofenului în timpul alăptării nu a fost demonstrată, în timpul tratamentului cu ketoprofen femeile nu trebuie să alăpteze.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie preîntâmpinaţi că AINS pot cauza reacţii adverse din partea SNC aşa ca vertij, somnolenţă şi tulburări vizuale. În asemenea cazuri pacientul nu trebuie să conducă autovehicule sau să manevreze utilaje.

Interacţiuni cu alte medicamente
Ketoprofenul se leagă în mare măsură cu proteinele plasmatice, de aceea nu se recomandă administrarea concomitentă cu alte preparate ce se leagă de proteine – anticoagulante, sulfonamide, hidantoine. Poate fi necesară revederea dozelor pentru a exclude concentraţiile plasmatice mari ale acestor preparate datorate legării concurente cu proteinele.
Ketoprofenul nu va fi indicat concomitent cu alte antiinflamatorii nesteroidiene şi salicilaţi.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragii gastrointestinale.
Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, aşa ca warfarina.
Antiagregante şi inhibitorii recaptării serotoninei (IRIS): risc crescut de hemoragii gastrointestinale.
Antihipertensive: ketorpofenul reduce efectul preparatelor antihipertensive.
Diuretice: ketorpofenul reduce efectul diureticelor. Diureticele pot creşte riscul nefrotoxicităţii AINS. Există riscul tulburărilor renale la asocierea preparatelor nesteroide cu diuretice sau inhibitori ai enzimei de conversie.
Un şir de remedii medicamentoase au capacitatea de dezvoltare potenţială a hiperkaliemiei: săruri de potasiu, diuretice economisitoare de potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie, alte AINS, heparine (cu masa moleculară mică sau nefracţionate), ciclosporină, tacrolimus şi trimetoprim.
Ketoprofenul creşte efectul antidiabeticelor orale şi unor antiepileptice (fenitoină).
Glicozide cardiace : AINS pot influenţa negativ evoluţia insuficienţei cardiace, reduce rata filtraţiei glomerulare (RFG) şi creşte nivelul glicozidelor în plasmă.
Litiu: eliminarea litiului este diminuată. Dacă s-a iniţiat tratament cu ketoprofen la pacienţii aflaţi sub tratament cu preparate cu litiu, de asemenea la ajustarea dozelor de ketoprofen sau la sistarea preparatului la aceşti pacienţi se va monitoriza nivelurile plasmatice ale litiului, iar pacientul va urmări semnele probabile specifice intoxicaţiei cu litiu.
Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
Metotrexat: la administrarea concomitentă a metotrexatului cu AINS, inclusiv ketoprofenul, s-au raportat cazuri de toxicitate gravă, uneori fatală, în special la administrarea dozelor mari. Toxicitatea a fost determinată de nivelele crescute de metotrexat în plasmă, care se menţineau timp îndelungat.
Mifepriston: la administrarea concomitentă cu AINS efectul mifepristonului poate fi scăzut. AINS nu se vor administra timp de 8-12 zile după utilizarea mifepristonului.
Incompatibilităţi
Nu se amestecă tramadolul şi ketoprofenul în acelaşi flacon, deoarece se formează precipitat.

Prezentare, ambalaj
Soluţie injectabilă 100 mg/2 ml în fiole. Câte 5 sau 10 fiole se plasează în cutia individuală de carton.

Păstrare
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperatura 15-25 ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Termen de valabilitate
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

Statutul legal
Cu prescripţie medicală.

Data ultimei verificări a textului
Septembrie 2010.

Denumirea şi adresa producătorului
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu, 4
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!