MAPROTILINĂcomprimate

MAPROTILINĂ<span>comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ
Maprotilină

DCI-ul substanţei active
Maprotilinum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 comprimat conţine:
substanţă activă: clorhidrat de maprotilină – 25 mg;
substanţe auxiliare: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

DESCRIEREA PREPARATULUI
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată şi muchii teşite, cu o linie de divizare şi imprimarea „BP" pe una din feţe, suprafaţa laterală cu margini rotunjite.

FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antidepresiv, N06A A21.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Maprotilina este un antidepresiv tetraciclic. Are un efect inhibitor puternic şi selectiv asupra recaptării noradrenalinei în neuronii presinaptici ai structurilor corticale din sistemul nervos central, dar nu exercită nici un efect inhibitor asupra recaptării serotoninei. Maprotilină are o afinitate slabă spre moderată pentru adrenoreceptorii centrali alfa-1, având o activitate inhibitoare marcantă asupra receptorilor de histamină H1 şi un efect anticolinergic moderat.
Modificările în răspunsul funcţional al sistemului neuroendocrin (hormonul de creştere, melatonina, sistemul endorfinergic) şi/sau neurotransmiţători (noradrenalină, serotonină, GABA) în timpul tratamentului de lungă durată sunt de asemenea, considerate a fi implicate în mecanismul de acţiune.
Antidepresivele pot produce reducerea activităţii funcţionale (reducerea sensibilităţii) a receptorilor alfa-2 presinaptici, echilibrând sistemul noradrenergic şi astfel este corijată balanţa funcţională a receptorilor la pacienţii depresivi. Creşte dispoziţia pacientului, înlătură starea de frică şi agitaţie, produce inhibiţie psihomotorie. Efectul terapeutic se realizează peste 2-3 săptămâni (rar – peste 7 zile).
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală clorhidratul de maprotilină este absorbit lent, dar complet. Biodisponibilitatea medie absolută este de 66-70%. Se leagă în proporţie de 88-90% de proteinele plasmatice. Concentraţiile din lichidul cefalorahidian reprezintă 2-13% din concentraţiile plasmatice. Trece în laptele matern, concentraţiile în laptele matern pot depăşi de 1,3-1,5 ori concentraţiile plasmatice. Clorhidratul de maprotilină este metabolizat extensiv. Metabolitul principal este derivatul farmacologic activ desmetil. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 43-45 ore. Se elimină lent; timp de 3 săptămâni după administrarea orală a unei doze unice circa 57% din doză se elimină prin urină preponderent sub formă de metaboliţi (2-4% sub formă nemodificată), circa 33% - cu masele fecale.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Depresie: endogenă, involuţională (cu debut tardiv), psihogenă şi neurotică, de epuizare, somatogenă (organică şi simptomatică), mascată, de menopauză.
Stări depresive cu elemente de agresivitate, distimie (neuroză depresivă), psihoză maniaco-depresivă în faza de depresie, disforie, iritabilitate, apatie (în special la vârstnici).
Dereglări psihosomatice şi somatice provocate de depresie şi/sau anxietate.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate sau fărâmiţate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Depresie uşoară spre moderată (în special la pacienţii trataţi în condiţii de ambulatoriu): doza recomandată este de 25 mg clorhidrat de maprotilină de 1-3 ori pe zi sau 25-75 mg clorhidrat de maprotilină o dată pe zi, în funcţie de severitatea simptomelor şi răspunsul pacientului.
Depresie severă (în special la pacienţii trataţi în condiţii de staţionar): doza recomandată este de 25 mg clorhidrat de maprotilină de 3 ori pe zi sau 75 mg clorhidrat de maprotilină o dată pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută gradual până la doza maximă de 150 mg clorhidrat de maprotilină, administrată fie în prize divizate, fie în priză unică, în funcţie de toleranţa şi răspunsul pacientului.
Pacienţi vârstnici: în general, se recomandă doze mai scăzute. Doza iniţială recomandată este de 10 mg clorhidrat de maprotilină de 3 ori pe zi sau 25 mg clorhidrat de maprotilină o dată pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută gradual, cu cantităţi mici, până la 25 mg clorhidrat de maprotilină de 3 ori pe zi sau 75 mg clorhidrat de maprotilină o dată pe zi, în funcţie de toleranţa şi răspunsul pacientului.
Doza preparatului este ajustată în mod individual în funcţie starea pacientului şi reacţia lui la tratament (de ex., creşterea dozei care se administrează seara şi scăderea în acelaşi timp a dozelor administrate în timpul zilei sau, alternativ, prin administrarea numai a unei doze zilnice unice). După regresia simpomelor maladiei, se va reveni la doza iniţială. După posibilitate se recurge la obţinerea efectului terapeutic prin administrarea celor mai mici doze eficiente.

REACŢII ADVERSE
Tulburări psihice: frecvente – somnolenţă, fatigabilitate; ocazionale – creşterea apetitului alimentar, stare de nelinişte, sedare pe timpul zilei, anxietate, agitaţie, manie, hipomanie, agresivitate, afectarea memoriei, tulburări ale somnului, insomnie, coşmaruri, agravarea depresiei, afectarea capacităţii de concentrare; rare – delir, confuzie, halucinaţii (mai ales la pacienţii vârstnici), nervozitate; cazuri unice – activarea simptomelor psihotice, depersonalizare.
Din partea sistemului nervos central: frecvente – stare de confuzie, cefalee, tremor fin, mioclonus; ocazional – ameţeli, disartrie, parestezie (amorţeli, furnicături), hipotonie musculară; rare – convulsii, ataxie, acatisie; cazuri unice – modificări ale EEG, dischinezie, incoordonare, crize convulsive.
Reacţii anticolinergice: frecvente – xerostomie; ocazional – constipaţie, transpiraţii, senzaţie de căldură, tulburări de vedere, tulburări de acomodare, tulburări de micţiune; cazuri unice – stomatită, carii dentare.
Din partea sistemului cardiovascular: ocazional – tahicardie sinusală, palpitaţii, hipotensiune arterială ortostatică, modificări clinice nerelevante ale ECG (de exemplu modificări ale intervalului ST şi undei T) la pacienţii cu funcţia cardiacă normală; rare – aritmie, creşterea tensiunii arteriale; cazuri izolate – tulburări de conducere (de exemplu lărgirea complexului QRS, bloc de ramură, modificări ale intervalului PQ), sincopă.
Din partea tractului gastrointestinal: ocazional – greaţă, vome, tulburări abdominale; rare – diaree, creşterea enzimelor hepatice (transaminaze, fosfataza alcalină); cazuri izolate – hepatită cu sau fără icter.
Din partea tegumentelor şi ţesutului subcutanat: ocazional – reacţii alergice (erupţii cutanate, urticarie), uneori cu febră, fotosensibilitate; cazuri izolate – prurit, purpură, edem (local sau generalizat), vasculită cutanată, căderea părului, alopecie, eritem multiform.
Din partea sistemului endocrin şi metabolismului: ocazional – creştere în greutate, tulburări ale libidoului şi potenţei; cazuri izolate – hipertrofia glandelor mamare, galactoree, sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic.
Din partea sistemului respirator: cazuri izolate – alveolită alergică, bronhospasm.
Din partea sistemului hematopoietic: cazuri izolate – leucopenie, agranulocitoză, eozinofilie, trombocitopenie.
Din partea organelor de simţ: cazuri izolate – tinnitus, disgeuzie, congestie nazală.
Alte reacţii adverse: deşi clorhidratul de maprotilină nu determină dependenţă, următoarele simptome apar ocazional după întreruperea bruscă sau scăderea dozei: greaţă, vome, dureri abdominale, diaree, insomnie, cefalee, nervozitate, anxietate şi agravarea depresiei de bază sau recurenţa stării depresive.

CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la clorhidratul de maprotilină, la alte antidepresive triciclice sau la oricare din componentele preparatului.
Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau stări cu creşterea activităţii convulsive.
Infarct miocardic acut şi tulburări cardiace de conducere.
Glaucom cu unghi închis sau retenţie urinară (hiperplazie de prostată).
Insuficienţă hepatică sau renală severă.
Intoxicaţie acută cu alcool etilic, preparate hipnotice sau psihotice.
Sarcina şi perioada de lactaţie (nu manifestă efecte teratogene şi embriotoxice, dar este contraindicat din cauza experienţei limitate).
Tratament concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei – IMAO.

SUPRADOZAJ
Semnele şi simptomele de supradozaj cu maprotilină sunt similare celor raportate la supradozajul cu antidepresivele triciclice. Dereglările cardiace şi neurologice sunt principalele complicaţii. La copii, ingestia accidentală a oricărei cantităţi trebuie privită ca fiind gravă şi posibil letală. Simptomele apar în general în decurs de 4 ore după ingestie şi ating un maxim de severitate la 24 ore. Datorită întârzierii absorbţiei (efect anticolinergic), timpului de înjumătăţire prelungit şi circuitului enterohepatic, pacientul poate avea un risc crescut până la 4-6 zile.
Simptome: somnolenţă, stupoare, comă, ataxie, nelinişte, agitaţie, creşterea reflexelor, rigiditate musculară şi mişcări coreo-atetozice, convulsii; hipotensiune arterială, tahicardie, aritmie, tulburări de conducere, şoc, insuficienţă cardiacă; în cazuri foarte rare, stop cardiac. De asemenea, poate să apară deprimare respiratorie, cianoză, vome, febră, midriază, transpiraţii şi oligurie sau anurie.
Tratament: nu există antidot specific, iar tratamentul este în general simptomatic şi de susţinere. Pacienţii care au ingerat o supradoză de maprotilină, mai ales copiii, trebuie spitalizaţi şi ţinuţi sub supraveghere atentă pentru cel puţin 72 ore. Se recomandă de efectuat lavaj gastric; în caz de deprimare respiratorie – respiraţie artificială; colaps vascular – substituenţi de plasmă; insuficienţă cardiacă – perfuzie intravenoasă cu dopamină sau dobutamină; aritmii pe fondal de acidoză metabolică şi hipokaliemie – intravenos hidrocarbonat de sodiu şi săruri de kaliu; convulsii – diazepam.
Hemodializa sau dializa peritoneală sunt ineficiente datorită concentraţiilor plasmatice scăzute de maprotilină.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
La pacienţii fără antecedente de crize epileptice, trataţi cu maprotilină în doze terapeutice, s-au raportat cazuri rare de crize epileptice. Riscul apariţiei crizelor convulsive poate fi crescut la administrarea concomitentă cu fenotiazine, cu benzodiazepine care au fost întrerupte brusc sau, atunci când doza recomandată de maprotilină este rapid depăşită. Deoarece nu a fost stabilită o relaţie cauzală, riscul apariţiei crizelor convulsive poate fi redus prin: începerea tratamentului cu o doză scăzută; menţinerea dozei iniţiale timp de 2 săptămâni şi apoi creşterea graduală a acesteia, cu cantităţi mici; menţinerea dozei de întreţinere la un nivel minim eficace; se va administra cu precauţie în cazul medicaţiei concomitente cu medicamente care scad pragul convulsivant (de exemplu fenotiazine) sau întreruperea rapidă a benzodiazepinelor.
S-a raportat că antidepresivele triciclice şi tetraciclice determină aritmii cardiace, tahicardie sinusală şi prelungirea timpului de conducere. Se recomandă prudenţă la pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu afecţiune cardiovasculară, inclusiv antecedente de infarct miocardic, aritmii şi/sau boală cardiacă ischemică. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea funcţiei cardiace, inclusiv tensiunea arterială şi ECG, mai ales în timpul tratamentului de lungă durată.
Ocazional s-a observat activarea psihozei la pacienţii schizofrenici care au primit tratament cu antidepresive triciclice şi acest fapt trebuie considerat un risc la administrarea de maprotilină. În mod similar, au fost raportate episoade de manie sau hipomanie la pacienţii cu tulburări afective ciclice, aflaţi în tratament cu antidepresive triciclice, în timpul fazei depresive. În aceste cazuri poate fi necesară scăderea dozei de maprotilină sau întreruperea medicamentului şi administrarea unui medicament antipsihotic.
Există riscul de suicid în depresia severă şi poate persista până la apariţia remisiunii semnificative. Există raportări că antidepresivele pot, în situaţii rare, să exacerbeze tendinţele suicidare.
La pacienţii predispuşi şi la pacienţii vârstnici antidepresivele triciclice pot determina psihoze (delir), mai ales noaptea; acestea dispar fără tratament în câteva zile după întreruperea tratamentului.
Trebuie evitate întreruperea bruscă sau scăderea dozei datorită reacţiilor adverse posibile.
Tratamentul concomitent cu terapie electroconvulsivantă trebuie efectuat numai sub supraveghere atentă.
Deşi în cazuri izolate s-au raportat modificări ale leucogramei la administrarea de maprotilină în monoterapie, este necesară efectuarea periodică a hemoleucogramei şi monitorizarea simptomelor cum sunt febra şi durerea în gât, mai ales în timpul primelor luni de tratament. De asemenea, acestea sunt recomandate în timpul tratamentului de lungă durată.
În timpul tratamentului de lungă durată se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice şi renale.
Se recomandă utilizarea cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de tensiune intraoculară crescută, constipaţie cronică severă sau antecedente de retenţie urinară, mai ales în prezenţa hiperplaziei de prostată.
Antidepresivele triciclice pot creşte riscul de ileus paralitic, mai ales la vârstnici şi la pacienţii spitalizaţi. De aceea trebuie luate măsuri corespunzătoare în cazul apariţiei constipaţiei.
Se recomandă utilizarea cu prudenţă la pacienţii cu hipertiroidie şi pacienţii aflaţi în tratament cu preparate hormonale tiroidiene (creşterea posibilă a reacţiilor adverse cardiace).
În tratamentul de lungă durată cu antidepresive a fost raportată creşterea incidenţei cariilor dentare. De aceea se recomandă examene stomatologice periodice în timpul tratamentului de lungă durată.
Scăderea secreţiei lacrimale şi acumularea relativă a secreţiei mucoide asociată cu proprietăţile anticolinergice ale antidepresivelor triciclice poate determina leziuni ale epiteliului cornean la pacienţii care poartă lentile de contact.
Înainte de anestezia locală sau generală, medicul anesteziolog trebuie informat în legătură cu faptul că pacientul primeşte tratament cu maprotilină. Este mai sigură continuarea tratamentului decât riscul potenţial datorat întreruperii medicamentului înaintea intervenţiei chirurgicale.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Siguranţa privind utilizarea în timpul sarcinii nu a fost stabilită, astfel nu se recomandă indicarea maprotilinei în sarcină.
Clorhidratul de maprotilină se elimină în laptele matern. Se recomandă întreruperea tratamentului cu maprotilină sau întreruperea alăptării.
Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi de a manevra utilaje
Pe parcursul tratamentului, se recomandă evitarea activităţilor care necesită o atenţie deosebită şi o viteză sporită a reacţiilor psihomotore.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Maprotilina nu trebuie administrat timp de cel puţin 14 zile după întreruperea unui tratament cu inhibitori de MAO (risc de interacţiuni severe cum sunt hipertermie, tremor, convulsii clonice generalizate, delir şi posibil deces).
Maprotilina poate diminua sau elimina efectele antihipertensive ale medicamentelor blocante neuroadrenergice cum sunt guanetidina, betanidina, rezerpina, clonidina şi alfa-metildopa. De aceea, pacienţilor care necesită tratament concomitent pentru hipertensiune arterială trebuie să li se administreze antihipertensive de un alt tip (de exemplu diuretice, vasodilatatoare sau beta-blocante care nu determină o biotransformare pronunţată). Întreruperea bruscă de maprotilină poate determina hipotensiune arterială gravă.
Maprotilina poate potenţa efectele cardiovasculare ale medicamentelor simpatomimetice cum sunt adrenalina, noradrenalina, isoprenalina, efedrina şi fenilefrina, cât şi a picăturilor nazale şi a anestezicelor locale (de exemplu în stomatologie). De aceea, este necesară supravegherea atentă (a tensiunii arteriale, a ritmului cardiac) şi ajustarea atentă a dozei.
Maprotilina poate potenţa efectele medicamentelor anticolinergice (de exemplu fenotiazine, medicamente antiparkinsoniene, atropină, biperiden, antihistaminice) asupra pupilei ochiului, sistemului nervos central, intestinelor şi a vezicii urinare.
Maprotilina nu trebuie administrat în asociere cu medicamente antiaritmice de tipul chinidinei. Efectele anticolinergice ale chinidinei pot determina sinergism corelat cu doza de maprotilină.
Administrarea concomitentă cu tranchilizante majore poate determina creşterea concentraţiei plasmatice de maprotilină, scăderea pragului convulsivant şi crize convulsive. Asocierea cu tioridazina poate determina aritmie cardiacă severă.
Medicamentele care activează enzimele microzomale hepatice, cum sunt barbituricele, fenitoina, carbamazepina şi contraceptivele orale, pot creşte metabolizarea maprotilinei, având ca rezultat scăderea eficienţei. Dacă este necesar, doza trebuie ajustată. De asemenea, concentraţiile plasmatice de fenitoină sau carbamazepină pot creşte cu reacţiile adverse corespunzătoare. În aceste cazuri, ajustarea dozei acestor medicamente poate fi necesară.
Metilfenidatul poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale antidepresivelor triciclice şi intensificarea efectelor lor.
Concentraţiile plasmatice de maprotilină pot creşte atunci când medicamentul este administrat concomitent cu beta-blocante care scad biotransformarea substanţială cum este propanololul. În aceste cazuri, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice şi ajustarea corespunzătoare a dozei.
Maprotilina poate creşte efectul anticoagulant al medicamentelor cumarinice prin inhibarea metabolizării lor hepatice. Este necesară monitorizarea atentă a protrombinei plasmatice. Dacă este necesar, se recomandă scăderea dozei de anticoagulant oral.
Administrarea concomitentă cu sulfoniluree orală sau cu insulina poate creşte efectul hipoglicemiant al acestora. Pacienţii diabetici trebuie să îşi monitorizeze glicemia atunci când tratamentul cu maprotilină a fost început sau întrerupt.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină sau fluvoxamină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de maprotilină, cu reacţiile adverse corespunzătoare. Datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al fluoxetinei şi fluvoxaminei, acest efect poate fi prelungit.
Pacienţii care utilizează maprotilină trebuie avertizaţi că răspunsul lor la alcool etilic, barbiturice şi alte deprimante ale sistemului nervos central pot fi exagerate.
Administrarea concomitentă cu benzodiazepine poate determina creşterea sedării.
Cimetidina inhibă metabolizarea mai multor antidepresive triciclice, având ca rezultat creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestora şi creşterea incidenţei reacţiilor adverse (uscăciunea gurii, tulburări de vedere). De aceea, poate fi necesară scăderea dozei de maprotilină atunci când se administrează concomitent cu cimetidina.

PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 25 mg.
Câte 20 comprimate în blister. Câte 1, 2 sau 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj!

STATUTUL LEGAL
Se eliberează cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Noiembrie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu 4,
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!