METILPREDNISOLON-BPcomprimate

METILPREDNISOLON-BP<span>comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ
Metilprednisolon-BP

DCI-ul substanţei active
Methylprednisolonum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 comprimat conţine:
substanţa activă: metilprednisolon 4 mg sau 16 mg;
substanţe auxiliare: stearat de magneziu, Kollidon CL, povidonă VA 64, lactoză monohidrat, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

DESCRIEREA PREPARATULUI
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată, muchii teşite, cu o linie de divizare pe una din feţe şi imprimarea „BP", suprafaţa laterală cu margini rotunjite.

FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Glucocorticosteroid de uz sistemic, H02AB04.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Metilprednisolonul aparţine grupului glucocorticoizilor sintetici.
Glucocorticoizii difuzează prin membrana citoplasmatică şi se leagă de receptori specifici. Aceste complexe pătrund apoi în nucleul celulei, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează transcripţia ARNm şi sinteza proteică a unor variate enzime, responsabile de efectele numeroase ale glucocorticoizilor, ce apar după administrarea sistemică. Glucocorticoizii au nu numai un efect important asupra proceselor inflamatorii şi imune, dar şi asupra metabolismului glucidelor, proteinelor şi lipidelor. Ei acţionează, de asemenea, la nivelul sistemului cardiovascular, muşchilor scheletici şi sistemului nervos central.
Proprietăţile antiinflamatoare, imunosupresive şi antialergice ale glucocorticoizilor sunt răspunzătoare de majoritatea aplicaţiilor sale terapeutice. Aceste proprietăţi duc la reducerea numărului de celule imunoactive din jurul focarului de inflamaţie, reducerea vasodilataţiei, stabilizarea membranei lizozomale, inhibarea fagocitozei, scăderea producţiei de prostaglandine şi de substanţe înrudite cu acestea.
O doza de 4 mg metilprednisolon are acelaşi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca şi 20 mg de hidrocortizon.
Metilprednisolonul are însă un efect minim mineralocorticoid (200 mg Glucocorticoizii au o acţiune catabolică asupra proteinelor. Aminoacizii eliberaţi sunt transformaţi în glucoză şi glicogen la nivelul ficatului, prin intermediul gluconeogenezei. Absorbţia glucozei în ţesuturile periferice scade, ceea ce duce la hiperglicemie şi glicozurie, mai ales la pacienţi cu tendinţă la diabet.
Efectele la nivelul metabolismului lipidic
Glucocorticoizii au o acţiune lipolitică. Această activitate afectează în special membrele inferioare. Ei au, de asemenea, efect lipogenetic mai evident la nivelul toracelui, gâtului şi capului. Toate acestea duc la o redistribuire a depozitelor adipoase. Activitatea farmacologica maximă a corticosteroizilor se manifestă după apariţia concentraţiei sanguine maxime a medicamentului, sugerând ca cele mai multe efecte ale acestuia rezulta mai mult din modificarea activităţii enzimatice, decât din acţiunea directă a medicamentului.
Proprietăţi farmacocinetice
Steroizii se absorb în principal în regiunea proximală a intestinului subţire. Biodisponibilitatea metilprednizolonului administrat per os de regulă constituie peste 80%, deşi poate fi mai joasă la administrarea dozelor mari.
La administrarea internă a metilprednizolonului concentraţia plasmatică maximă se înregistrează peste 1-2 ore, timpul de înjumătăţire mediu constituie 2-3 ore.
Fixarea de proteinele plasmatice constituie 40-90%, legarea de transcortină este nesemnificativă. Volumul de distribuţie – 1-1,5 l/kg.
Metabolismul metilprednisolonului se realizează pe cale hepatică, similar cu cel al cortizolului. Metaboliţii principali sunt 20 beta-hidroximetilprednisolon şi 20 beta-hidroxi-6 alfa-metilprednisolon. Metaboliţii sunt eliminaţi preponderent prin urină, ca glucuronizi, sulfaţi şi compuşi neconjugaţi. Aceste reacţii de conjugare au loc în special la nivelul ficatului şi intr-o oarecare măsură în rinichi.
Clearance-ul mediu constituie 6,5 ml/kg/min. Durata efectului antiinflamator este de 18-36 ore. Circa 5% preparat se elimină din organism prin urină.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Afecţiuni endocrine
Insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară (terapia de primă intenţie este hidrocortizonul sau cortizonul; acolo unde este cazul, pot fi folosiţi analogi sintetici în asociere cu mineralocorticoizi; la copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi este de o deosebită importanţă); hiperplazie suprarenaliană congenitală; tiroidită nesupurativă subacută; hipercalcemie asociată cu cancerul.
Boli reumatice
Ca terapie adjuvantă pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul pacientului în timpul unui episod acut sau exacerbarea simptomelor) în artrită psoriazică; artrită reumatoidă, inclusiv artrită reumatoidă juvenilă (în unele cazuri pot fi necesare doze mici de întreţinere); spondilită anchilozantă; bursită acută şi subacută; tenosinovită nespecifică acută; artrită gutoasă acută; osteoartrită post-traumatică; sinovita din osteoartrită; epicondilită.
Colagenoze
În timpul unor exacerbări sau ca tratament de întreţinere la unele cazuri de lupus eritematos sistemic; dermatomiozită sistemică (polimiozită); cardită reumatismală acută; polimialgie reumatică; arterită cu celule gigante.
Boli dermatologice
Pemfigus; dermatită buloasă herpetiformă; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson); dermatită exfoliativă; micozis fungoid; psoriazis sever; dermatită seboreică severă.
Stări alergice
Controlul stărilor alergice severe sau incapacitante care nu răspund la tratamentul convenţional: rinită alergică sezonieră sau perenă; boala serului; astm bronşic; reacţii de hipersensibilizare la medicamente; dermatită de contact; dermatită atopică.
Boli oftalmologice
Procesele inflamatorii şi alergice severe acute şi cronice care implică ochiul şi anexele sale: ulceraţii marginale corneene alergice; herpes zoster oftalmic; inflamaţia segmentului anterior; coroidită şi uveită posterioară difuză; oftalmie simpatică; conjunctivită alergică; keratită; chorioretinită; nevrită optică; irită şi iridociclită.
Boli respiratorii
Sarcoidoză simptomatică; sindrom Loeffler care nu poate fi controlat cu alte mijloace terapeutice; tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată (se foloseşte concomitent cu tratamentul antituberculos corespunzător); pneumonită de aspiraţie; berilioză.
Afecţiuni hematologice
Purpură trombocitopenică idiopatică la adulţi; trombocitopenie secundară la adulţi; anemie hemolitică dobândită (autoimună); eritroblastopenie (anemie RBC); anemie hipoplastică congenitală (eritroidă).
Boli neoplazice
Tratamentul paliativ al leucemiilor şi limfoamelor la adulţi, leucemiei acute la copii.
Stări edematoase
Pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei în sindromul nefrotic fără uremie, cel idiopatic şi cel datorat lupusului eritematos.
Boli gastrointestinale
Pentru stabilizarea pacientului în timpul unor perioade critice ale bolii în colita ulcerativă şi enterita regională.
Sistemul nervos
Exacerbările acute din scleroza multiplă; controlul edemului asociat cu tumorile cerebrale.
Alte indicaţii
În meningita tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau iminenţă de blocaj, concomitent cu chimioterapia antituberculoasă adecvată; trichineloza cu implicare neurologică sau miocardică.
Transplant de organe.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza iniţială poate varia de la 4 mg la 48 mg metilprednisolon pe zi, în funcţie de boala care este tratată.
În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi pacienţi pot fi necesare doze iniţiale mai mari.
Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ scleroza multiplă (200 mg/zi), edemul cerebral (200-1000 mg/zi) şi transplantul de organ (până la 7 mg/kg/zi).
Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, metilprednisolonul trebuie întrerupt şi pacientului i se va prescrie un alt tratament corespunzător.
Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui graduală şi nu bruscă.
După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză care menţine un răspuns clinic adecvat.
Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.
Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic consecutiv remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul expunerii pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă situaţie poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru o perioadă de timp, corespunzătoare stării pacientului.
Dozele necesare sunt variabile şi trebuie individualizate în funcţie de boala tratată şi de răspunsul pacientului la tratament.
Tratamentul la două zile (tratament alternant)
Tratamentul la doză zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de
a oferi unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor, minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian, starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.

REACŢII ADVERSE
Din partea tractului gastrointestinal: dispepsie, creşterea poftei de mâncare, ulcer peptic cu perforaţie şi hemoragie; esofagită ulcerativă, candidoza esofagiană, pancreatită; perforaţia vezicii biliare.
Din partea sistemului locomotor: miopatie proximală, osteoporoză, ruperea tendoanelor, slăbiciune musculară.
Din partea echilibrului hidro-electrolitic: retenţia sodiului şi apei în organism, hipertensiune arterială, alcaloză hipokaliemică, hipokaliemie, insuficienţă cardiacă cronică.
Din partea tegumentelor: retenţia regenerării, atrofia pielii, acnee.
Din partea sistemului endocrin: suprimarea funcţiei sistemului hipotalamo-hipofizo-suprarenal, retard de creştere la copii; dismenoree, amenoree; sindromul Cushing; hirsutism, creşterea masei corporale, scăderea toleranţei la glucide, creşterea necesităţii de insulină sau a remediilor hipoglicemiante orale.
Din partea sistemului nervos: euforie, depresii, insomnie, agravarea acutizării schizofreniei.
Din partea ochilor: creşterea presiunii intraoculare; glaucom; edemul discului nervului optic; cataractă; subţierea corneei şi sclerei, acutizarea maladiilor oftalmice virale şi micotice, exoftalmie.
Din partea sistemului imun: imunosupresie, mascarea infecţiilor, suprimarea reacţiilor la testele cutanate, hipersensibilitate.
Reacţii generale: infecţii oportune, recăderea tuberculozei, leucocitoză, predispoziţie la tromboembolii, indispoziţie.
Simptomele sistării preparatului: febră, mialgie, artralgie, insuficienţă suprarenală.

CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la metilprednisolon sau la oricare dintre excipienţi;
- orice stare infecţioasă, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
- viroze evolutive, mai ales hepatite, varicelă, herpes, zona zoster;
- psihoze insuficient controlate prin tratament;
- administrare de vaccinuri cu germeni vii;
- infecţii fungice sistemice;
- copii cu vârsta sub 6 ani.

SUPRADOZARE
Nu există simptome clinice de supradozare acută cu metilprednisolon. Doze frecvente, repetate (zilnic sau de mai multe ori pe săptămână) pe o perioadă mai lungă de timp pot determina un sindrom Cushing.
Tratament: sistarea administrării preparatului.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Metilprednisolonul, ca şi alte glucocorticoizi, poate contribui la acutizarea unor maladii.
Corticosteroizii se vor administra cu precauţie şi sub control medical în caz de hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestivă, tulburări psihice, bolnavilor cu diabet (sau diabet în anamneza familială), pancreatită, maladiile tractului gastrointestinal (ulcer peptic, ileită locală, colită ulceroasă sau diverticulită cu risc crescut al perforaţiei şi hemoragiei), osteoporoză, glaucom şi predispoziţie la tromboembolii. Pacienţii cu tulburarea coagulabilităţii sângelui se vor afla sub supraveghere medicală.
Glucocorticoizii pot împiedica diagnosticul complicaţiilor tractului gastrointestinal, deoarece pot determina diminuarea sindromului algic, de asemenea masca perioada latentă a hiperparatireoidismului.
Metilprednisolonul poate potenţa acţiunea ulcerigenă a salicilaţilor şi altor preparate antiinflamatoare nesteroidiene.
La administrarea concomitentă a metilprednisolonului şi anticoagulantelor creşte riscul ulceraţiilor şi hemoragiilor gastrice. Glucocorticoizii pot diminua acţiunea anticoagulantelor. Astfel, regimul de dozare al anticoagulantelor se va însoţi cu controlul timpului protrombinic şi anume prin calculul INR (international normalized ratio).
În terapia îndelungată cu metilprednisolon se recomandă administrarea bifosfonaţilor bolnavilor cu osteoporoză sau cu factorii de risc de dezvoltarea ei. Factorii de risc ai osteoporozei sunt vârsta peste 65 ani, fracturi frecvente în antecedente sau în anamneza familială, menopauză precoce (până la 45 ani), amenoree premenopauzală şi masă corporală mică. Riscul dezvoltării osteoporozei poate fi minimalizat prin ajustarea dozei metilprednisolonului, reducând doza până la cel mai minim nivel terapeutic.
Administrarea îndelungată a glucocorticoizilor suprimă sistemul hipofizaro-suprarenal, care conduce la dezvoltarea insuficienţei secundare a răspunsului corticoadrenal, ce se însoţeşte cu complicaţii şi acutizarea maladiilor până la intervenţie chirurgicală. Dozele înalte de metilprednisolon reduc semnificativ riscul dezvoltării complicaţiilor descrise mai sus.
Pentru minimalizarea reacţiilor adverse doza nictemerală a metilprednisolonului se va administra dimineaţa corespunzător cu ritmul circadian endogen al elaborării cortizolului.
Doza metilprednisolonului se va reduce în caz de hipotireoză sau afecţiuni severe hepatice din cauza efectului crescut a lui.
Dacă pacienţii care administrează terapie cu hormoni glucocorticoizi sunt supuşi sau au fost supuşi unui stres puternic, se vor administra doze înalte de glucocorticoizi cu debutul acţiunii rapid înainte, în timpul şi după expunerea la stres.
La administrarea îndelungată la copii este posibilă retenţia creşterii. Ţinând cont de aceasta, tratamentul trebuie să se limiteze cu administrarea dozelor minime în cel mai scurt timp.
Pacienţilor vârstnici glucocorticoizii se vor administra cu precauţie din cauza riscului crescut al dezvoltării reacţiilor adverse (ulcer peptic, osteoporoză şi ulceraţii cutanate).
La administrarea îndelungată a glucocorticoizilor tratamentul se va întrerupe treptat, pe parcursul a câtorva săptămâni cu scopul evitării sindromului rebound şi complicaţiilor severe, inclusiv decesul.
Nu trebuie efectuate imunizări cu vaccinuri vii sau atenuate la pacienţii sub terapie cortizonică, mai ales la doze mari, cu efect imunosupresiv. Asemenea pacienţi pot fi vaccinaţi cu vaccinuri moarte sau inactivate; uneori răspunsul imun la vaccinare poate fi redus. Pacienţii, care administrează glucocorticoizi în doze care nu manifestă efect imunosupresiv, pot fi vaccinaţi.
Folosirea metilprednisolonului în tuberculoza activă trebuie limitată la acele cazuri fulminante sau diseminate în care glucocorticoizii sunt folosiţi în asociere cu schema de antituberculoase adecvate. Dacă glucocorticoizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină, este necesară o supraveghere atentă a bolnavului din cauza posibilităţii de reactivare a bolii. În timpul terapiei prelungite cu corticosteroizi aceşti pacienţi trebuie trataţi profilactic cu tuberculostatice.
Pot apărea tulburări psihice în cazul terapiei cu glucocorticoizi, de la euforie, insomnie, instabilitate afectivă, modificări de personalitate şi depresie severă, până la adevărate manifestări psihotice.
Sportivii trebuie avertizaţi că produsul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sarcina şi lactaţia
Deoarece nu au fost făcute studii adecvate asupra reproducerii umane, folosirea steroizilor în sarcină, lăuzie sau la femeile cu potenţial fertil necesită ca beneficiile potenţiale ale terapiei să justifice riscurile care pot apărea la embrion, mamă sau făt.
Glucocorticoizii trebuie folosiţi în sarcină numai dacă au indicaţie absolută.
Corticoizii trec prin placenta. Nou-născuţii de la mame ce au primit doze substanţiale de glucocorticoizi în timpul sarcinii, trebuie observaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru semne de insuficienţă corticosuprarenaliană.
Nu se cunoaşte nici un efect în caz de travaliu şi expulsie.
Corticosteroizii sunt eliminaţi prin laptele matern.
Capacitatea de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor
În pofida faptului, că la administrarea preparatului tulburări ale vederii se întâlnesc rar, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii, care conduc autovehiculele sau manevrează utilaje potenţial periculoase.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Remedii anticolinesterazice: la bolnavii cu miastenie administrarea corticosteroizilor şi remediilor anticolinesterazice poate conduce la slăbiciune musculară.
Anticoagulante: la administrarea concomitentă cu glucocorticoizii poate să se înregistreze potenţarea şi diminuarea acţiunii anticoagulantelor. Administrarea parenterală a metilprednizolonului potenţează strict acţiunea trombolitică a antagoniştilor vitaminei K (fluindion, acenocumarol).
Salicilaţii şi alte preparate antiinflamatoare nesteroidiene: administrarea concomitentă cu salicilaţii, indometacina şi alte antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte incidenţa ulceraţiilor mucoasei gastrice. Metilprednizolonul poate contribui la diminuarea nivelului plasmatic al salicilaţilor, crescând clearance-ul lor renal.
Preparatele hipoglicemiante: metilprednizolonul poate parţial suprima efectul hipoglicemic a remediilor hipoglicemiante orale şi insulinei.
Inductorii enzimatici, de ex. barbituricele, fenitoina, primidona, carbamazepina şi rifampicina cresc clearance-ul sistemic al metilprednizolonului, astfel reducând efectele metilprednizolonului circa de 2 ori.
Inhibitorii CYP3A4, de ex., eritromicina, claritromicina, ketoconazol, itraconazol şi troleandomicina cresc eliminarea şi nivelul plasmatic al metilprednizolonului, ce poate potenţa efectele terapeutice şi reacţiile adverse ale metilprednizolonului.
Estrogenii pot potenţa efectele metilprednizolonului, încetinind metabolismul lui. Nu se recomandă ajustarea dozelor metilprednizolonului la femeile, ce administrează contraceptivele orale, ceea ce poate contribui nu numai la creşterea timpului de înjumătăţire, dar şi la dezvoltarea efectelor imunosupresive atipice ale metilprednizolonului.
Amfotericina, diuretice şi remediile laxative: metilprednizolonul poate creşte eliminarea potasiului din organism la pacienţii, ce administrează concomitent aceste preparate.
Imunosupresoarele: metilprednizolonul posedă proprietăţi imunosupresoare aditive, ceea ce poate creşte efectele terapeutice sau riscul dezvoltării diferitor reacţii adverse la administrarea concomitentă cu alte imunosupresoare. Numai unele din acestea pot fi explicate prin interacţiuni farmacocinetice. Glucocorticoizii ameliorează eficienţa antiemetică a altor preparate antiemetice, administrate concomitent în tratamentul cu preparatele antitumorale, ce cauzează vomă.
Au fost înregistrate cazuri rare de accese convulsive la administrarea concomitentă a metilprednizolonului şi ciclosporinei.
Imunizarea: glucocorticoizii pot reduce eficienţa imunizantă a vaccinurilor şi creşte riscul complicaţiilor neurologice. Administrarea dozelor terapeutice (imunosupresoare) a glucocorticoizilor concomitent cu vaccinurile virale vii poate creşte riscul dezvoltării maladiilor virale.

PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 4 mg şi 16 mg.
Câte 20 comprimate în blister; câte 1, 2 sau 3 blistere în cutie de carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25°С.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se indica după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Martie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu, 4
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!