METILPREDNISOLON (INJ.)suspensie injectabilă

METILPREDNISOLON (INJ.)<span>suspensie injectabilă

DENUMIREA COMERCIALĂ
Metilprednisolon

DCI-ul substanţei active
Methylprednisolonum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 ml suspensie injectabilă conţine:
substanţa activă: metilprednisolon acetat 40 mg;
substanţe auxiliare: clorură de miristil-γ-picoliniu, clorură de sodiu, apă pentru injecţii.

DESCRIEREA PREPARATULUI
Suspensie de culoare albă sau albă cu nuanţa gălbuie sau crem.

FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie injectabilă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Glucocorticosteroid de uz sistemic, H02AB04.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Preparatul prezintă suspensia apoasă sterilă a unui glucocorticoid sintetic, metilprednisolon acetat. Are o activitate puternică şi prelungită antiinflamatoare, imunosupreşivă şi antialergică. Metilprednisolonul poate fi administrat intramuscular pentru o activitate sistemică prelungită, precum şi in situ pentru tratament local. Activitatea sa prelungită se explică printr-o eliberare lentă a substanţei active.
Metilprednisolonul acetat are proprietăţile generale ale glucocorticoidului de tip metilprednisolon, dar este mai puţin solubil şi se metabolizează mai lent, ceea ce explica activitatea sa prelungită. Glucocorticoizii difuzează prin membrana citoplasmatică şi se leagă de receptori specifici. Aceste complexe pătrund apoi în nucleul celulei, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează transcripţia ARNm şi sinteza proteică a unor variate enzime, responsabile de efectele numeroase ale glucocorticoizilor, ce apar după administrarea sistemică. Glucocorticoizii au nu numai un efect important asupra proceselor inflamatorii şi imune, dar şi asupra metabolismului glucidelor, proteinelor şi lipidelor. Ei acţionează, de asemenea, la nivelul sistemului cardiovascular, muşchilor scheletici şi sistemului nervos central.
Proprietăţile antiinflamatoare, imunosupresive şi antialergice ale glucocorticoizilor sunt răspunzătoare de majoritatea aplicaţiilor sale terapeutice. Aceste proprietăţi duc la reducerea numărului de celule imunoactive din jurul focarului de inflamaţie, reducerea vasodilataţiei, stabilizarea membranei lizozomale, inhibarea fagocitozei, scăderea producţiei de prostaglandine şi de substanţe înrudite cu acestea.
O doza de 4,4 mg de metilprednisolon acetat (4 mg metilprednisolon) are acelaşi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca şi 20 mg de hidrocortizon.
Metilprednisolonul are însă un efect minim mineralocorticoid (200 mg metilprednisolon sunt echivalente cu 1 mg dezoxicorticosteron).
Glucocorticoizii au o acţiune catabolică asupra proteinelor. Aminoacizii eliberaţi sunt transformaţi în glucoză şi glicogen la nivelul ficatului, prin intermediul gluconeogenezei. Absorbţia glucozei în ţesuturile periferice scade, ceea ce duce la hiperglicemie şi glicozurie, mai ales la pacienţi cu tendinţă la diabet.
Glucocorticoizii au o acţiune lipolitică. Această activitate afectează în special membrele inferioare. Ei au, de asemenea, efect lipogenetic mai evident la nivelul toracelui, gâtului şi capului. Toate acestea duc la o redistribuire a depozitelor adipoase. Activitatea farmacologica maximă a corticosteroizilor se manifestă după apariţia concentraţiei sanguine maxime a medicamentului, sugerând ca cele mai multe efecte ale acestuia rezulta mai mult din modificarea activităţii enzimatice, decât din acţiunea directă a medicamentului.
Proprietăţi farmacocinetice
Metilprednisolonul acetat este hidrolizat la forma sa activă cu ajutorul colinesterazei serice. La om metilprednisolonul formează o legătură slab disociabilă cu albumina şi transcortina. Circa 40% până la 90% din medicament se cuplează cu proteinele plasmatice. Acţiunea intracelulară a glucocorticoizilor determină o diferenţă clară intre timpul de înjumătăţire plasmatic şi cel farmacologic. Activitatea farmacologica persistă după ce nivelele plasmatice măsurabile ale acestuia au dispărut. Durata acţiunii antiinflamatorii a glucocorticoizilor este aproximativ egală cu durata supresiei axului hipotalamo-hipofizo-adrenalian (HHA). După injectarea intramusculară a 40 mg/ml metilprednisolon acetat rezultă o concentraţie serică maximă de 1,48±0,86 μg/100 ml (Cmax), în aproximativ 7,31 ore (Tmax). Timpul de înjumătăţire este în acest caz de 69,3 ore. După o singură injecţie intramusculară a 40 până la 80 mg metilprednisolon acetat, durata supresiei axului HHA este de la 4 la 8 zile. O injecţie intraarticulară de 40 mg în fiecare articulaţie a genunchiului (doza totală de 80 mg) determină după 4 până la 8 ore o concentraţie maximă de metilprednisolon de aproximativ 21,5 g/100 ml. După administrarea intraarticulară metilprednisolonul acetat difuzează din articulaţie în circulaţia sistemică în aproximativ 7 zile, aşa cum rezultă din durata supresiei axului HHA şi din valorile sanguine ale metilprednisolonului.
Metabolismul metilprednisolonului se realizează pe cale hepatică, similar cu cel al cortizolului. Metaboliţii principali sunt 20 beta-hidroximetilprednisolon şi 20 beta-hidroxi-6 alfa-metilprednisolon. Metaboliţii sunt eliminaţi preponderent prin urină, ca glucuronizi, sulfaţi şi compuşi neconjugaţi. Aceste reacţii de conjugare au loc în special la nivelul ficatului şi intr-o oarecare măsură în rinichi.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Glucocorticoizii trebuie consideraţi numai ca tratament pur simptomatic, cu excepţia unor afecţiuni endocrinologice, când se folosesc ca terapie de substituţie.Administrarea intramusculară este indicată în cazul, când este imposibilă terapia perorală cu glucocorticoizi.
Afecţiuni endocrinologice
Insuficienţă adrenocorticală primară şi secundară; insuficienţă adrenaliană acută (pentru aceste indicaţii, medicamentele de elecţie sunt hidrocortizonul şi cortizonul). Analogii sintetici pot fi folosiţi în asociere cu mineralocorticoizi, dacă este necesar; la copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi este deosebit de importantă); hiperplazie adrenală congenitală; hipercalcemie din neoplazii; tiroidită subacută.
Afecţiuni reumatice
Ca medicament adjuvant al terapiei de întreţinere şi pentru administrare pe termen scurt (în cazul episoadelor acute sau a exacerbărilor bolii) in artrita psoriazică; spondilită ankilopoietică, osteoartrită posttraumatică, sinovită din cadrul osteoartritei, artrită reumatoidă, inclusiv artrită reumatoidă juvenilă (cazuri selectate pot necesita terapie de menţinere cu doze mici), bursită acută şi subacută; epicondilită; tenosinovită acută nespecifică; artrită gutoasă acută.
Colagenoze
În timpul puseelor acute sau ca tratament de întreţinere în lupus eritematos sistemic, dermatomiozită sistemica (polimiozită), cardită reumatică acută.
Boli dermatologice
Pemfigus, eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson), dermatită exfoliativă, mycozis fungoides, dermatită buloasă herpetiformă (sulfona este medicamentul de prima alegere, iar glucocorticoizii sistemici ca adjuvanţi), psoriazis sever, dermatită seboreică gravă.
Stări alergice
Controlul stărilor alergice severe sau necontrolate de tratamentul convenţional adecvat in afecţiuni respiratorii astmatice de tip cronic, dermatită de contact; dermatită atopică, boala serului, rinită alergică sezonieră sau perenă, reacţii de hipersensibilitate medicamentoasă, reacţii urticariene posttransfuzionale, edem laringian acut neinfecţios (epinefrina este medicamentul de elecţie).
Afecţiuni oftalmologice
Procese alergice şi inflamatorii severe acute şi cronice care afectează ochiul, ca irită, iridociclită, herpes zoster oftalmic, corioretinită, uveită posterioară difuză, nevrită optică, inflamaţia camerei anterioare a ochiului, conjunctivită alergică, ulcere corneene de origine alergică, cheratită.
Afecţiuni gastrointestinale
Pentru controlul bolii pe perioada critică in colită ulceroasă (terapie sistemica), boala Crohn (terapie sistemica).
Boli respiratorii
Sarcoidoză pulmonară simptomatică, berilioză, tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată, când se asociază cu chimioterapie antituberculoasă adecvată, sindrom Loeffler (necontrolat prin alte mijloace), pneumonie de aspiraţie.
Boli hematologice
Anemie hemolitica dobândita (autoimună), tromocitopenie secundară la adult, eritroblastopenie, anemie hipoplazică congenitală (eritroidă).
Boli oncologice
Pentru tratamentul paliativ in leucemii şi limfoame la adulţi, leucemii acute la copii.
Stări edematoase
Pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei din sindromul nefrotic fără uremie, de tip idiopatic sau indus de lupus eritematos.
Sistem nervos
Episoade acute ale sclerozei multiple.
Altele
Meningită tuberculoasă cu blocaj subarahnoidian, când se folosesc simultan şi antituberculoase adecvate. Trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică.

Pentru administrare intrasinovială, periarticulară, intrabursală sau în ţesuturile moi
Metilprednisolon este indicat ca terapie adjuvantă pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul bolii în episoade acute) in sinovita din osteoartrită, artrită reumatoidă, bursită acută şi subacută, artrită gutoasă acută, epicondilită, tenosinovită acută nespecifică, osteoartrită posttraumatică.

Pentru administrare intralezională
Metilprednisolon este indicat pentru administrare lezională în următoarele stări: cicatrice cheloide, leziuni localizate hipertrofice, infiltrate inflamatorii, lichen plan, placarde psoriazice, granulom anular şi lichen simplex cronic (neurodermatită); lupus eritematos discoid; lipodistrofie diabetică, alopecia areata.
Metilprednisolon poate fi administrat, de asemenea, în tumori chistice sau în tendoane sau aponevroze.

Instilaţii intrarectale
Colita ulceroasă.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Administrare intramusculară
Doza pentru administrare intramusculară variază în funcţie de afecţiunea tratată. Când se doreşte un efect prelungit, doza săptămânală poate fi calculată prin înmulţirea dozei orale zilnice cu 7 şi este administrată ca injecţie intramusculară unică. Doza trebuie individualizată în funcţie de severitatea bolii şi de răspunsul pacientului. În general durata tratamentului trebuie sa fie cât mai scurtă. Este necesară supravegherea medicală. Pentru copii doza recomandată va fi redusă, dar va fi determinată de gradul de severitate al bolii şi mai puţin de limitele indicate de vârstă şi greutate corporală. Terapia hormonală este adjuvantă şi nu înlocuieşte terapia convenţională. În cazul administrării medicamentului timp de mai multe zile doza trebuie scăzută sau întreruptă gradat. Se recomandă supravegherea medicală severă în cazul întreruperii tratamentului cronic. Severitatea, prognosticul şi durata bolii, precum şi reacţia bolnavului la medicament sunt factorii principali în determinarea dozei. Dacă apare o perioadă de remisiune spontană în cadrul bolii cronice, tratamentul trebuie întrerupt. În timpul unei terapii prelungite se indică efectuarea la intervale regulate a unor teste de laborator de rutină: analiza generală a urinei, glicemia la 2 ore postprandial, măsurarea tensiunii arteriale şi a greutăţii corporale, precum şi o radiografie toracică. La pacienţii cu antecedente de ulcer sau sindrom dispeptic semnificativ sunt necesare examene radiologice la nivelul tractului digestiv superior.
La cei cu sindrom adrenogenital este suficient o singură injecţie intramusculară de 40 mg la doua săptămâni. Pentru terapia de întreţinere în cazul artritei reumatoide, doza intramusculară săptămânală va fi de 40 pana la 120 mg. Doza uzuală pentru pacienţii cu leziuni dermatologice, care au beneficiat de terapia corticoidă sistemică, este de 40 pana la 120 mg de metilprednisolon acetat administrat intramuscular săptămânal, timp de una până la patru săptămâni. În dermatita acută severă, indusă de contactul cu plante otrăvitoare, poate apărea ameliorarea în 8 până la 12 ore după administrarea intramusculară a unei doze unice de 80 până la 120 mg. În dermatita de contact cronică pot fi necesare injecţii repetate, de la 5 până la 10 zile interval. În dermatita seboreică o doza săptămânală de 80 mg poate fi suficienta pentru controlul bolii.
La pacienţii astmatici, după administrarea intramusculară a 80 până la 120 mg, ameliorarea poate apărea în 6 până la 48 ore şi poate persista de la câteva zile la doua săptămâni. Similar, la pacienţii cu rinită alergică, o doza intramusculară de 80 până la 120 mg poate fi urmată de ameliorarea corizei în 6 ore de la administrare, având durata de la câteva zile la trei săptămâni. Dacă apar condiţii de stres asociate bolii tratate, doza de metilprednisolon acetat trebuie crescută. Dacă este necesar un efect hormonal rapid de intensitate maximă, se indică administrarea metilprednisolonului succinat de sodiu, ca preparat foarte solubil.
Administrarea în situ pentru efect local
Terapia cu Metilprednisolon nu înlocuieşte terapia convenţională folosită de obicei. Cu toate ca această metodă de tratament va ameliora simptomele, nu se foloseşte ca tratament curativ, hormonul neavând efect asupra cauzei inflamaţiei.
Osteoartrita şi artrita reumatoidă. Doza pentru administrarea intraarticulară depinde de mărimea articulaţiei şi de severitatea afecţiunii pentru fiecare individ în parte. În cazuri cronice se pot administra de la una la cinci injecţii pe săptămână, în funcţie de gradul ameliorării care apare la prima administrare.
Dozele din tabelul următor servesc drept ghid general:

metilprednisolon

Tehnica: Se recomanda studierea anatomiei articulaţiei implicate înainte de administrare. Pentru obţinerea efectului intens antiinflamator este important ca injecţia să se efectueze în spaţiul sinovial. Folosind aceeaşi tehnică sterilă ca în puncţia lombară, se introduce un ac steril (mărime 20 pana la 24 G), ataşat unei seringi goale, intr-o cavitate sinovială. Infiltraţia cu procainamidă este facultativă. Aspirarea a câteva picături din lichidul sinovial demonstrează că acul a penetrat spaţiul articular. Locul de puncţionare pentru fiecare articulaţie este acolo, unde cavitatea sinoviala este mai superficială şi lipsita de vase mari şi nervi. Păstrând acul în acel loc, se îndepărtează seringa de aspiraţie şi se înlocuieşte cu o a doua seringă care conţine cantitatea dorită de Metilprednisolon. Se trage apoi pistonul uşor, aspirând lichid sinovial, pentru a fi siguri ca acul este încă în spaţiul sinovial. După injecţie, se mişcă articulaţia uşor, de câteva ori, pentru pătrunderea suspensiei în lichidul sinovial. Se acoperă apoi locul de puncţionare cu o compresă sterilă. Locuri adecvate pentru administrarea intraarticulară sunt articulaţia genunchiului, gleznei, mâinii, cotului, umărului, falangelor şi şoldului. Din cauza dificultăţii de pătrundere în articulaţia şoldului trebuie luate măsuri de precauţie pentru a evita vasele mari de sânge din zonă. Articulaţiile neadecvate acestei administrări sunt acelea care sunt inaccesibile din punct de vedere al topografiei anatomice, cum sunt articulaţiile coloanei vertebrale şi acelea lipsite de spaţiu sinovial, cum sunt articulaţiile sacroiliace. Eşecul tratamentului se datorează cel mai frecvent imposibilităţii pătrunderii în spaţiul articular. După injectarea în ţesuturile din jur, beneficiul este foarte mic sau inexistent. Dacă apare vreun eşec, când este sigură injectarea în spaţiul sinovial (fapt demonstrat de aspirarea lichidului), repetarea injecţiilor este de obicei fără efect. Terapia locală nu afectează procesele bolii de bază şi, ori de câte ori este posibil, se indică o terapie mai largă, incluzând fizioterapia şi corecţia ortopedică.
Bursita: Se sterilizează zona din jurul locului de puncţionare şi se face o infiltraţie cu o soluţie de procaină clorhidrat 1%. Se introduce la nivelul bursei sinoviale un ac de mărimea 20 pana la 24 G, ataşat la o seringă goală şi apoi se aspiră lichid.
Se păstrează acul în locul respectiv şi se schimbă seringa de aspiraţie cu una care conţine doza dorită. După injecţie se scoate acul şi se aplică o compresă sterilă.Diverse: ganglion, tendinită, epicondilită: În tratamentul tendinitei sau tenosinovitei trebuie acordată atenţie pentru injectarea substanţei în teaca tendonului şi nu în conţinutul acestuia. Tendonul poate fi mai uşor palpat daca se pune în evidenţă pe o suprafaţă plană. În tratamentul epicondilitei se delimitează cu atenţie zona cu cea mai mare sensibilitate şi se infiltrează suspensia în această zona. În cazul ganglionilor de la nivelul tecii tendonului, suspensia este injectată direct în chist. În multe cazuri o singură injecţie determină scăderea marcată a dimensiunii tumorii chistice şi chiar dispariţia ei. Desigur, trebuie luate măsurile de sterilitate obişnuite, în cazul fiecărei injecţii (aplicarea unui antiseptic potrivit pe piele). Doza din tratamentul diverselor afecţiuni ale structurilor tendinoase sau ale bursei sinoviale (descrisă mai sus) variază în funcţie de boală şi este între 4-30 mg. În afecţiunile cronice sau recurente pot fi necesare injecţii repetate.
Administrare intralezională: În bolile dermatologice: după curăţare cu un antiseptic adecvat ca alcool 70%, se injectează 20 până la 60 mg suspensie la nivelul leziunii. În cazul leziunilor mari ar putea fi necesară administrarea repetată a injecţiilor locale, în doze de la 20 la 40 mg. Se evită administrarea unei doze care să determine decolorarea leziunii, aceasta putând fi urmată de o mică necroză. De obicei se administrează una până la patru injecţii, intervalul dintre ele variind în funcţie de tipul leziunii şi de durata ameliorării produse la prima injecţie.

Administrare intrarectală
Metilprednisolon administrat în doze de 40 până la 120 mg sub formă de clismă de retenţie sau instilaţii continue de 3 până la 7 ori pe săptămână, timp de 2 sau mai multe săptămâni, s-a dovedit a fi eficient ca terapie adjuvantă în tratamentul unor pacienţi cu colită ulceroasă. Mulţi pacienţi pot fi ţinuţi sub control cu 40 mg Metilprednisolon administrat cu 30 până la 300 ml apă. Trebuie instituite şi alte măsuri terapeutice.

REACŢII ADVERSE
Efectele adverse enumerate mai jos sunt specifice pentru toate remediile glucocorticoide, administrate parenteral.
La administrarea intramusculară
Tulburări hidro-electrolitice: retenţie de sodiu, insuficientă cardiacă congestivă la pacienţii predispuşi, hipertensiune arterială, retenţie de lichide, pierderi de potasiu, alcaloză hipokaliemică. În comparaţie cu cortizonul şi hidrocortizonul, efectele mineralocorticoide apar foarte rar în cazul derivaţilor sintetici ca metilprednisolonul acetat.
Musculo-scheletale: miopatie cortizonică, miastenie, osteoporoză, fracturi patologice, fracturi prin compresie vertebrală, necroză aseptică, ruperea tendoanelor, în special a tendonului lui Ahile.
Gastrointestinale: ulcer peptic cu posibilă perforare şi hemoragie, hemoragie gastrică, pancreatită, esofagită, perforare intestinală.
Poate apărea o creştere moderată a transaminazelor serice şi a fosfatazei alcaline, dar nu se asociază cu nici un sindrom clinic şi este reversibilă la sistarea administrării preparatului.
Dermatologice: afectarea cicatrizării plăgii, piele subţire, fragilă, peteşii şi echimoze.
Metabolice: echilibru azotat negativ datorită catabolismului proteic.
Neurologice: creşterea presiunii intracraniene, pseudotumoare cerebrală; tulburări psihice, convulsii.
Endocrine: ciclu menstrual neregulat, sindrom Cushing, supresia axului hipofizo-adrenocortical, scăderea toleranţei la glucoză, creşterea necesitaţii de insulină şi antidiabetice orale la diabetici, retard de creştere la copii.
Oftalmice: cataractă subcapsulară posterioară, presiune intraoculară crescută, exoftalmie.
Sistem imun: infecţii mascate, infecţii latente ce devin active, infecţii oportuniste; reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia. Pot inhiba reacţiile de testare a reactivităţii cutanate.
Reacţii suplimentare, determinate de administrarea parenterală
Cazuri rare de orbire determinate de terapia intralezională din jurul fetei şi a capului, reacţii anafilactice şi alergice, hiperpigmentare sau hipopigmentare, atrofie subcutanată şi cutanată, acutizarea procesului în caz de administrare în lichidul sinovial, artropatie de tip Charcot, infecţii la locul injecţiei în cazul nerespectării condiţiilor de sterilitate, abces steril.

CONTRAINDICAŢII
Infecţii fungice sistemice. Hipersensibilitate cunoscută la unul din componente. Injectare intravenoasă şi intratecală.

SUPRADOZARE
Nu există simptome clinice de supradozare acută cu metilprednisolon acetat. Doze frecvente, repetate (zilnic sau de mai multe ori pe săptămână) pe o perioadă mai lungă de timp pot determina un sindrom Cushing.
Tratament: sistarea administrării preparatului.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Glucocorticoizii trebuie administraţi cu o precauţie deosebită la pacienţii cu herpes simplex ocular din cauza pericolului de perforaţie corneană, în caz de colită ulceroasă nespecifică, dacă există probabilitatea de apariţie a perforării, a abceselor sau a infecţiei piogene, în caz de diverticulită, anastomoze intestinale recente, ulcer peptic activ sau latent, diabet zaharat, insuficienţă renală, hipertensiune arterială, osteoporoză şi miastenia gravis, când glucocorticoizii sunt folosiţi ca terapie primară sau secundară, tulburări psihice în antecedente, la copii.
A se administra strict conform prescripţiilor medicale, pentru evitarea complicaţiilor.
Produsul medicamentos pentru administrare parenterala trebuie inspectat vizual pentru depistarea particulelor solide sau decolorării înainte de administrare.
A se agita bine până când se obţine o suspensie uniformă.
Conţinutul flaconului poate fi administrat într-o singură priză şi nu poate fi folosit sub forma doză multiplă. După administrarea dozei indicate, se aruncă suspensia rămasă.
Moduri de administrare: intramuscular, intraarticular, periarticular, intrabursal sau în ţesuturile moi; intralezional; instilaţii intrarectale.
Este contraindicată administrarea intravenoasă a suspensiei injectabile.
Nu este recomandat nici pentru administrarea intrarahidiană, epidurală, intranazală, intraoculară sau alt tip de administrare, deoarece poate provoca reacţii adverse severe: arahnoidită, meningită, parapareză/paraplegie, tulburări din partea organelor de simţ, dereglarea funcţiilor organelor tractului gastrointestinal, a vezicii urinare, convulsii, tulburări ale vederii, inclusiv orbire, inflamaţia ochilor şi anexelor oculare, focare de necroză în locul injecţiei.
Deoarece cristalele de glucocorticoizi inhibă reacţiile inflamatorii, prezenţa lor poate provoca degradarea elementelor celulare şi extracelulare a ţesutului conjunctiv, care se manifestă prin deformarea tegumentelor în locul injecţiei. Gradul de manifestare a acestor fenomene este în funcţie de cantitatea administrată. După absorbţia completă a preparatului (de obicei timp de câteva luni) are loc regenerarea completă a tegumentelor în locul injecţiei.
Pentru a reduce la minim posibilitatea dezvoltării atrofiei tegumentelor şi a ţesuturilor subcutanate în locul injectării se recomandă administrarea preparatului în dozele recomandate pentru uz parenteral.
Pe măsura posibilităţii zona leziunii se va diviza imaginar în câteva sectoare şi fiecare administrare se va efectua într-un sector separat. Tehnica injecţiei intraarticulare şi intramusculare trebuie sa includă precauţii împotriva scurgerii sau injectării intradermale. Trebuie evitată injecţia la nivelul muşchiului deltoid din cauza incidenţei crescute a atrofiei subcutanate.
Dacă pacienţii care administrează terapie cu hormoni glucocorticoizi sunt supuşi sau au fost supuşi unui stres puternic, se vor administra doze înalte de glucocorticoizi cu debutul acţiunii rapid înainte, în timpul şi după expunerea la stres.
Glucocorticoizii pot masca anumite semne ale infecţiei; astfel pot apărea noi infecţii în timpul folosirii lor.
În timpul terapiei cu glucocorticoizi poate apărea o rezistenţă imună scăzută şi imposibilitatea localizării infecţiei.
Dezvoltarea infecţiilor provocate de diferite microorganisme patogene – virusuri, bacterii, fungi, protozoare sau helminţi, localizate în diferite sectoare ale organismului, poate fi determinată de administrarea glucocorticoizilor atât în monoterapie, cât şi în asociere cu alte remedii – imunosupresive cu acţiune asupra imunităţii celulare, umorale sau asupra funcţiei neutrofilelor. Aceste infecţii pot avea o evoluţie uşoară, dar în unele cazuri este posibilă o evoluţie mai severă, chiar cu sfârşit letal. Cu mărirea dozelor de glucocorticoid administrate se măreşte şi incidenţa complicaţiilor infecţioase.
În caz de infecţie acută se va evita administrarea preparatului intraarticular, în bursa articulară sau în teaca tendoanelor. Administrarea intramusculară se admite numai după alegerea unei terapii antimicrobiene adecvate.
La administrarea îndelungată a glucocorticoizilor este posibilă dezvoltarea cataractei subcapsulare posterioare, a glaucomului cu afectarea posibilă a nervului optic, creşte posibilitatea dezvoltării infecţiilor secundare, provocate de fungi şi virusuri.
Copii: poate avea loc inhibarea procesului de creştere la cei care primesc terapie cu glucocorticoizi zilnic şi pe termen lung. Acest tip de tratament trebuie administrat numai în afecţiuni severe.
Nu trebuie efectuate imunizări cu vaccinuri vii sau atenuate la pacienţii sub terapie cortizonică, mai ales la doze mari, cu efect imunosupresiv. Asemenea pacienţi pot fi vaccinaţi cu vaccinuri moarte sau inactivate; uneori răspunsul imun la vaccinare poate fi redus. Pacienţii, care administrează glucocorticoizi în doze care nu manifestă efect imunosupresiv, pot fi vaccinaţi.
Folosirea metilprednisolonului acetat în tuberculoza activă trebuie limitată la acele cazuri fulminante sau diseminate în care glucocorticoizii sunt folosiţi în asociere cu schema de antituberculoase adecvate. Dacă glucocorticoizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină, este necesară o supraveghere atentă a bolnavului din cauza posibilităţii de reactivare a bolii. În timpul terapiei prelungite cu corticosteroizi aceşti pacienţi trebuie trataţi profilactic cu tuberculostatice.
Datorită unor reacţii rare de anafilaxie, care au apărut la pacienţii ce primesc tratament parenteral cu glucocorticoizi, trebuie luate măsuri de precauţie adecvate înainte de administrare, în special la pacienţii cu antecedente alergice la anumite medicamente. Reacţiile alergice ale pielii par a fi legate de excipienţi. Rareori testarea cutanată a demonstrat o reacţie alergică provocată de metilprednisolon acetat.
Pot apărea tulburări psihice în cazul terapiei cu glucocorticoizi, de la euforie, insomnie, instabilitate afectivă, modificări de personalitate şi depresie severă, până la adevărate manifestări psihotice.
Injecţia intrasinovială poate produce efecte sistemice, dar şi locale. Este necesară examinarea adecvată a fiecărei articulaţii pentru a exclude un proces septic. O creştere semnificativă a durerii însoţită de edem local, limitarea în continuare a mobilităţii articulare, febră şi stare de rău general este sugestivă pentru o artrită septică. Dacă apare aceasta complicaţie şi se confirmă diagnosticul de proces septic, este necesară întreruperea tratamentului local cu glucocorticoizi şi instituirea unui tratament antimicrobian adecvat.
Injecţia locală a steroizilor într-o articulaţie afectată anterior trebuie evitată. Glucocorticoizii nu se injectează intr-o articulaţie instabilă.
Se va ţine cont de faptul, că absorbţia preparatului la administrarea intramusculară are loc mai lent.
Este necesară o tehnică sterilă pentru prevenirea infecţiei sau a contaminării.
Cu toate că studii clinice controlate au arătat că glucocorticoizii determină reducerea episoadelor acute de scleroză multiplă, ele nu demonstrează afectarea evoluţiei naturale a bolii. Studiile arată ca sunt necesare doze relativ mari de glucocorticoizi pentru apariţia unui efect semnificativ.
Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata de tratament, trebuie stabilit un raport beneficiu-risc pentru fiecare caz individual, precum şi doza şi durata de tratament şi tipul terapiei folosite: zilnică sau intermitentă.
Sarcina şi lactaţia
Deoarece nu au fost făcute studii adecvate asupra reproducerii umane, folosirea steroizilor în sarcină, lăuzie sau la femeile cu potenţial fertil necesită ca beneficiile potenţiale ale terapiei să justifice riscurile care pot apărea la embrion, mamă sau făt.
Glucocorticoizii trebuie folosiţi în sarcină numai dacă au indicaţie absolută.
Corticoizii trec prin placenta. Nou-născuţii de la mame ce au primit doze substanţiale de glucocorticoizi în timpul sarcinii, trebuie observaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru semne de insuficienţă corticosuprarenaliană.
Nu se cunoaşte nici un efect în caz de travaliu şi expulsie.
Corticosteroizii sunt eliminaţi prin laptele matern.
Capacitatea de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor
În pofida faptului, că la administrarea preparatului tulburări ale vederii se întâlnesc rar, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii, care conduc autovehiculele sau manevrează utilaje potenţial periculoase.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Din cauza unor posibile incompatibilităţi fizice, metilprednisolonul acetat nu se diluează sau nu se amestecă cu alte soluţii.
S-au raportat convulsii la administrarea concomitentă de metilprednisolon şi ciclosporină. Folosirea asociată a acestora determină inhibarea metabolismului. Deci este posibil ca reacţiile convulsive şi alte reacţii adverse determinate de fiecare medicament în parte să apără mai frecvent.
Administrarea concomitentă cu inductori ai enzimelor hepatice (barbiturice, fenitoină sau rifampicină) poate creşte clearance-ul metilprednizolonului, care poate cere majorarea dozei pentru atingerea efectului terapeutic.
Medicamente ca oleandromicina şi ketoconazolul pot inhiba metabolismul corticoizilor. Este necesară o adaptare a dozei de corticoizi pentru a evita supradozarea.
Glucocorticoizii pot creste clearance-ul salicilaţilor, în cazul administrării lor în doze mari timp îndelungat. Aceasta poate duce la scăderea concentraţiilor serice ale salicilaţilor şi la intoxicaţie cu salicilaţi în cazul întreruperii administrării corticoizilor. Se recomandă administrarea cu precauţie a preparatului în asociere cu acid acetilsalicilic la pacienţii cu hipoprotrombinemie.
Răspunsul la anticoagulante poate fi crescut, dar şi scăzut de terapia cu corticosteroizi. Deci este necesara monitorizarea coagulării.

PREZENTARE, AMBALAJ
Suspensie injectabilă 40 mg/ml câte 1 ml în fiole.
Câte 1, 5 sau 10 fiole se plasează în cutia individuală de carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25°С.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se indica după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Martie 2010.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu, 4
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!