MICOFENOLATcapsule

MICOFENOLAT<span>capsule

DENUMIREA COMERCIALĂ

Micofenolat

 

DCI-ul substanței active

Mycophenolatum

 

COMPOZIŢIA

1 capsulă conţine:

substanţa activă: micofenolat mofetil 250 mg.

excipienți:  celuloză microcristalină, stearat de magneziu.

 

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

                                            

FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule.

 

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Capsule operculate de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa netedă şi opac-lucidă, numărul capsulei 1.

Culoarea capsulei: Corpul – alb şi capacul albastru-deschis, corpul – albastru-deschis şi capacul – albastru-deschis, corpul – albastru-închis şi capacul – albastru-închis.

Conţinutul capsulei: Pulbere de culoare albă sau albă cu nuanță gălbuie.

 

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA şi codul АТС

Imunosupresoare selective, L04AA06.

 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Micofenolatul mofetil este esterul 2-morfolinoetil al acidului micofenolic (AMF). AMF este un inhibitor puternic, selectiv, necompetitiv şi reversibil al inozinmonofosfatdehidrogenazei şi, prin urmare, inhibă calea de sinteză de novo a nucleotidului guanozină, fără încorporare în ADN. Deoarece proliferarea limfocitelor T şi B este dependentă în mod critic de sinteza de novo a purinelor, în timp ce celelalte tipuri de celule pot utiliza căi alternative, AMF are efecte citostatice mai puternice asupra limfocitelor decât asupra altor celule.

Proprietăţi farmacocinetice

După administrare orală, micofenolatul mofetil este absorbit rapid şi în proporţie mare şi este metabolizat complet presistemic la metabolitul său activ, AMF (acidului micofenolic). Aşa cum o demostrează supresia rejetului acut de grefă după efectuarea transplantului renal, activitatea imunosupresivă a micofenolatului mofetil este corelată cu concentraţia plasmatică a AMF. Biodisponibilitatea medie a micofenolatului mofetil administrat pe cale orală este de 94% comparativ cu cea estimată în cazul administrării intravenoase a micofenolatului mofetil. Alimentele nu au avut niciun efect asupra gradului de absorbţie a micofenolatului mofetil când acesta a fost administrat în doză de 1,5 g de două ori pe zi la pacienţii cu transplant renal. Cu toate acestea, Cmax a AMF a scăzut cu 40% în prezenţa alimentelor.

După administrare orală, micofenolatul mofetil nu este decelabil în plasmă. La concentraţii plasmatice clinic relevante, AMF este legat în proporţie de 97% de albuminele plasmatice. Ca rezultat al recirculării enterohepatice, de regulă se observă creşteri secundare ale concentraţiei plasmatice a AMF, la aproximativ 6-12 ore după administrare. Administrarea concomitentă a colestiraminei (4 g de trei ori pe zi) determină o scădere a AMF de aproximativ 40%, indicând existenţa unui circuit enterohepatic semnificativ. AMF este metabolizat, în principal, prin intermediul glucuronil transferazei, formând glucuronoconjugatul fenolic al AMF (GAMF), care nu este activ farmacologic. O cantitate neglijabilă de medicament este excretată în urină sub formă de AMF (

 

INDICAŢII TERAPEUTICE

Micofenolat mofetil 250 mg capsule este indicat, în asociere cu ciclosporină şi corticosteroizi, pentru profilaxia rejetului acut de grefă la pacienţii cărora li s-a efectuat transplant alogen renal, cardiac sau hepatic.

 

DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE

Tratamentul cu micofenolat mofetil trebuie iniţiat şi continuat de către medici specialişti, cu experienţă în abordarea terapeutică a transplantului.

Capsulele nu trebuie deschise sau sfărâmate.

Utilizarea la pacienţii cu transplant renal

Adulţi: tratamentul oral cu micofenolat mofetil trebuie iniţiat în primele 72 ore după efectuarea transplantului. Doza recomandată la pacienţii cu transplant renal este de 1,0 g, administrată de două ori pe zi (doza zilnică de 2 g).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani): doza recomandată de micofenolat mofetil este de 600 mg/m2, administrată oral, de două ori pe zi (până la maxim 2 g pe zi). Micofenolatul mofetil trebuie prescris doar la pacienţii cu suprafaţa corporală de cel puţin 1,25 m2. La pacienţii cu suprafaţa corporală cuprinsă între 1,25 şi 1,5 m2 micofenolatul mofetil poate fi prescris în doză de 750 mg de două ori pe zi (doza zilnică de 1,5 g). La pacienţii cu suprafaţa corporală mai mare de 1,5 m2 micofenolatul mofetil poate fi prescris în doză de 1 g de două ori pe zi (doza zilnică de 2 g). Deoarece unele reacţii adverse apar cu o frecvenţă mai mare la acest grup de vârstă, comparativ cu adulţii , pot fi necesare reducerea temporară a dozei sau întreruperea temporară a administrării medicamentului; aceasta trebuie să ţină cont de factorii clinici relevanţi, inclusiv de severitatea reacţiei.

Copii ( există date limitate privind eficacitatea şi siguranţa administrării la copiii cu vârsta sub 2 ani. Acestea sunt insuficiente pentru a formula recomandări de dozaj şi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă.

Utilizarea la pacienţii cu transplant cardiac

Adulţi: administrarea orală de micofenolat mofetil trebuie iniţiată în primele 5 zile după efectuarea transplantului. Doza recomandată la pacienţii cu transplant cardiac este de 1,5 g, administrată de două ori pe zi (doza zilnică de 3 g).

Copii şi adolescenţi: nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii şi adolescenţii cu transplant cardiac.

 

Utilizarea la pacienţii cu transplant hepatic

Adulţi: în primele 4 zile după efectuarea transplantului hepatic trebuie administrat micofenolat mofetil intravenos, iar administrarea orală de micofenolat mofetil trebuie iniţiată imediat ce poate fi tolerată. Doza orală recomandată la pacienţii cu transplant hepatic este de 1,5 g, administrată de două ori pe zi (doza zilnică de 3 g).

Copii şi adolescenţi: nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la copiii şi adolescenţii cu transplant hepatic.

Utilizarea la vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici sunt adecvate dozele recomandate de 1 g administrate de două ori pe zi la pacienţii cu transplant renal şi dozele de 1,5 g administrate de două ori pe zi la pacienţii cu transplant cardiac sau hepatic.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală

Cu excepţia perioadei imediat următoare efectuării transplantului, la pacienţii cu transplant renal şi cu insuficienţă renală cronică severă utilizarea dozelor mai mari de 1 g, administrate de două ori pe zi trebuie evitată. De asemenea, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii care prezintă întârziere postoperatorie a reluării funcţiei grefei renale.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă

La pacienţii cu transplant renal şi cu boli severe ale parenchimului hepatic nu sunt necesare ajustări ale dozei. Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la pacienţii cu transplant cardiac şi cu boală severă a parenchimului hepatic.

Tratamentul în timpul episoadelor de rejet

AMF (acid micofenolic) este metabolitul activ al micofenolatului mofetil. Rejetul transplantului renal nu determină modificări ale farmacocineticii AMF; ca urmare, nu este necesară reducerea dozelor sau întreruperea administrării micofenolat mofetil. Nu există argumente pentru ajustarea dozei de micofenolat mofetil după rejetul transplantului cardiac. Nu sunt disponibile date de farmacocinetică obţinute în timpul rejetului transplantului hepatic.

 

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse, probabil sau posibil legate de administrarea micofenolatului de mofetil, raportate la pacienţii cu transplant renal, cardiac şi hepatic, în studiile clinice în care s-a utilizat micofenolat de mofetil în asociere cu ciclosporină şi corticosteroizi.

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţa de apariţie, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Infecţii şi infestări

foarte frecvente: sepsis, candidoză gastrointestinală, infecţii ale tractului urinar, herpes simplex, herpes zoster.

frecvente: pneumonie, gripă, infecţii ale tractului respirator, candidoză la nivelul tractului respirator, infecţii gastrointestinale, candidoză, gastroenterită, infecţii, bronşită, faringită, sinuzită, micoze cutanate, candidoză cutanată, candidoză vaginală, rinită.

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi)

frecvente: neoplasm cutanat, tumori benigne cutanate.

Tulburări hematologice şi limfatice

frecvente: pancitopenie, leucocitoză.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

frecvente: acidoză, hiperkaliemie, hipokaliemie, hiperglicemie, hipomagneziemie, hipocalcemie, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, hipofosfatemie, hiperuricemie, gută, anorexie

Tulburări psihice

frectvente: agitaţie, stare confuzională, depresie, anxietate, gândire anormală, insomnia.

Tulburări ale sistemului nervos

frecvente: convulsii, hipertonie, tremor, somnolenţă, sindrom miastenic, ameţeli, cefalee, parestezii, disgeuzie.

Tulburări cardiac

frecvente: tahicardie.

Tulburări vasculare

frecvente:hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, vasodilataţie.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

frecvente: hemoragie gastrointestinală, peritonită, ileus, colită, ulcer gastric, ulcer duodenal, gastrită, esofagită, stomatită, constipaţie, dispepsie, flatulenţă, eructaţii.

Tulburări hepatobiliare

frecvente: hepatită, icter, hiperbilirubinemie.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

frecvente: hipertrofie cutanată, erupţie cutanată tranzitorie, acnee, alopecie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

frecvente: artralgie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

frecvente: insuficiență renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

frecvente: edeme, febră, frisoane, durere, stare de rău generală, astenie.

Investigaţii diagnostice

frecvente: creşterea concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice, creşterea creatininemiei, creşterea concentraţiei plasmatice a lactatdehidrogenazei, creşterea uremiei, creşterea concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline, scădere ponderală.

 

CONTRAINDICAŢII

S-au observat reacţii de hipersensibilitate la micofenolat mofetil. Ca urmare, administrarea micofenolat mofetil 250 mg capsule este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la micofenolat mofetil sau la acid micofenolic.

Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţi.

Micofenolatul mofetil este contraindicat la femeile care alăptează.

 

SUPRADOZAJ

În cazul supradozajului cu micofenolat mofetil nu au fost raportate evenimente adverse. În acele cazuri de supradozaj în care au fost raportate evenimente adverse, evenimentele se încadrează în profilul de siguranţă cunoscut al medicamentului. Se presupune că supradozajul cu micofenolat mofetil determină deprimarea accentuată a sistemului imunitar şi creşterea susceptibilităţii la infecţii, precum şi supresie medulară. În caz de apariţie a neutropeniei, administrarea de micofenolat mofetil trebuie întreruptă sau trebuie redusă doza.

Chelatorii acizilor biliari, cum este colestiramina, pot elimina AMF prin reducerea recirculării enterohepatice a medicamentului.

 

ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Pacienţii cărora li se administrează tratament imunosupresor cu asocieri de medicamente, incluzând micofenolat mofetil, prezintă risc crescut de a dezvolta limfoame şi alte tumori maligne, mai ales la nivel cutanat. Riscul pare a fi legat mai degrabă de intensitatea şi durata imunosupresiei, decât de utilizarea unui anumit medicament. Ca recomandare generală, pentru reducerea la minim a riscului de apariţie a neoplasmului cutanat, expunerea la lumina solară şi la radiaţiile ultraviolete (UV) trebuie limitată prin purtarea de îmbrăcăminte protectoare şi prin utilizarea unei creme cu factor de protecţie mare.

Pacientii trataţi cu micofenolat mofetil trebuie instruiţi să raporteze imediat orice semn de infecţie, echimoză sau sângerare neaşteptată sau orice altă manifestare a deprimării măduvei hematogene.

Pacienţii trataţi cu medicamente imunosupresoare, incluzând micofenolat mofetil prezintă risc crescut de infecţii cu germeni oportunişti (bacterii, fungi, virusuri şi protozoare), infecţii letale şi sepsis. Aceste infecţii sunt deseori legate de doza totală mare de imunosupresoare şi pot determina afecţiuni grave sau letale, pe care medicii trebuie să le ia în consideraţie în cadrul diagnosticului diferenţial la pacienţii care urmează tratament cu medicamente imunosupresoare şi care prezintă deteriorarea funcţiei renale sau simptome neurologice.

Pacienţii trataţi cu micofenolat mofetil trebuie monitorizaţi în ceia ce priveşte apariţia neutropeniei, care poate fi legată de administrarea micofenolat mofetil, de medicamentele administrate concomitent, de infecţiile virale sau de oricare asociere a acestor cauze. La pacienţii care utilizează micofenolat mofetil hemoleucograma trebuie efectuată săptamânal în prima lună, de două ori pe lună în a doua şi a treia lună de tratament, apoi lunar până la sfârşitul primului an de tratament. Dacă apare neutropenia (numărul absolut de neutrofile 3/µl), poate fi adecvată întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului cu micofenolat mofetil.

Au fost raportate cazuri de aplazie eritrocitară pură (AEP) la pacienţii trataţi cu micofenolat mofetil în asociere cu alte imunosupresoare. Mecanismul prin care micofenolatul de mofetil a indus AEP este necunoscut. AEP poate fi tratată prin reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu micofenolat mofetil. La primitorii de transplant, modificări ale tratamentului cu micofenolat mofetil pot fi efectuate numai sub atentă supraveghere, pentru a reduce la minim riscul de rejet al grefei.

Pacienţii trebuie atenţionaţi că în timpul tratamentului cu micofenolat mofetil vaccinările pot fi mai puţin eficace şi că trebuie evitată utilizarea vaccinurilor vii atenuate. Vaccinarea împotriva gripei poate fi utilă. Medicii curanţi trebuie să respecte ghidurile naţionale de vaccinare împotriva gripei.

Deoarece administrarea de micofenolat mofetil a fost asociată cu o incidenţă crescută a evenimentelor adverse la nivelul aparatului digestiv, incluzând cazurile rare de ulceraţie, hemoragie sau perforaţie la nivelul tractului gastrointestinal, utilizarea trebuie efectuată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni active grave ale sistemului digestiv.

Micofenolatul mofetil este un inhibitor al IMFDH (inozinmonofosfatdehidrogenaza). Ca urmare, teoretic, trebuie evitată administrarea acestuia la pacienţii cu deficit ereditar rar de hipoxantin-guanin-fosforiboziltransferază (HGFRT), cum sunt cei cu sindrom Lesch-Nyhan şi cei cu sindrom Kelley-Seegmiller.

Se recomandă ca administrarea de micofenolat mofetil nu trebuie să fie efectuată concomitent cu cea a azatioprinei, deoarece nu s-a studiat administrarea unei astfel de asocieri.

Ţinând cont de reducerea semnificativă a AMF determinată de colestiramină, este necesară precauţie în cazul administrării concomitente de micofenolat mofetil cu medicamente care interferează circuitul enterohepatic, din cauza posibilităţii de reducere a eficacităţii micofenolatului mofetil.

Nu s-a stabilit raportul risc/beneficiu în cazul administrării micofenolatului mofetil în asociere cu tacrolimus sau sirolimus.

Administrarea în  sarcină sau în perioada de alăptare

Sarcina. Utilizarea micofenolat mofetil nu este recomandată în timpul sarcinii şi trebuie să fie rezervată cazurilor în care nu este disponibilă o alternativă de tratament mai adecvată. Micofenolatul mofetil trebuie utilizat la gravide numai dacă beneficiul terapeutic potenţial depăşeste riscul potenţial la făt. Au fost raportate cazuri de avort spontan la pacientele expuse la micofenolat mofetil. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.

Alăptarea. La şobolani, s-a demonstrat ca micofenolatul mofetil este excretat în lapte. Nu se cunoaşte dacă acest medicament este excretat în laptele uman. Deoarece la sugarii alimentaţi natural există riscul apariţiei reacţiilor adverse determinate de micofenolat mofetil, administrarea acestuia este contraindicată la femeile care alăptează.

Influența asupra capacității de a conduce autovehicule şi de a manevra utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Profilul farmacodinamic şi reacţiile adverse raportate indică faptul că apariţia unui astfel de efect este puţin probabilă.

 

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI

S-au efectuat studii de interacţiune numai la adulţi.

Aciclovir. S-au observat concentraţii plasmatice mai mari ale aciclovirului atunci când micofenolatul mofetil a fost administrat în asociere cu aciclovir, comparativ cu cele observate în cazul administrării aciclovirului în monoterapie.

Antiacide cu hidroxizi de magneziu şi de aluminiu. Absorbţia micofenolatului mofetil este scăzută atunci când este administrat concomitent cu antiacide.

Colestiramină. După administrarea unei doze unice de 1,5 g de micofenolat mofetil la voluntarii sănătoşi trataţi anterior cu 4 g colestiramină de trei ori pe zi, timp de 4 zile, s-a observat scăderea cu 40% a AMF. Administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, din cauza posibilităţii de scădere a eficacităţii micofenolatului mofetil.

Medicamente care interferează circuitul enterohepatic. Medicamentele care interferează circuitul enterohepatic trebuie administrate cu precauţie din cauza potenţialului acestora de a reduce eficacitatea micofenolatului mofetil.

Ciclosporină A. Parametrii farmacocinetici ai ciclosporinei A (CsA) nu sunt influenţaţi de către micofenolatul mofetil. În contrast, dacă tratamentul asociat cu ciclosporină este oprit, se anticipează creşterea cu aproximativ 30% a ASC a AMF.

Contraceptive orale. Farmacocinetica şi farmacodinamia contraceptivelor orale nu au fost influenţate de administrarea concomitentă a micofenolatului mofetil.

Rifampicină. La pacienţii care nu utilizează şi ciclosporină, administrarea concomitentă de micofenolat mofetil şi rifampicină a determinat scăderea expunerii la AMF (ASC0-12 ore) cu 18% până la 70%. Se recomandă monitorizarea expunerii la AMF şi ajustarea corespunzătoare a dozelor de micofenolat mofetil, pentru menţinerea eficacităţii clinice în cazul administrării concomitente de rifampicină.

Sirolimus. La pacienţii cu transplant renal, administrarea de micofenolat mofetil în asociere cu CsA a determinat scăderea expunerii la AMF cu 30-50%, comparativ cu pacienţii trataţi sirolimus în asociere cu doze similare de micofenolat mofetil.

Sevelamer. S-au observat scăderi ale Cmax ale AMF cu 30% şi, respectiv 25%, atunci când micofenolatul mofetil a fost administrat în asociere cu sevelamer, fără nici o consecinţă clinică (adică rejetul grefei). Cu toate acestea, se recomandă administrarea micofenolat mofetil cu cel puţin o oră înainte de administrarea sevelamer sau la trei ore după administrarea sevelamer, pentru a reduce la minim impactul asupra absorbţiei AMF. Nu există date privind administrarea micofenolat de mofetil în asociere cu alţi chelatori de fosfaţi, alţii decât sevelamer.

Trimetoprim/sulfametoxazol. Nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii AMF.

Norfloxacină şi metronidazol. La voluntarii sănătoşi, nu s-au observat interacţiuni semnificative atunci când micofenolatul mofetil s-a administrat în asociere cu norfloxacină, respectiv cu metronidazol. Cu toate acestea, asocierea norfloxacină şi metronidazol scade concentraţia plasmatică a AMF cu aproximativ 30%, după administrarea unei doze unice de micofenolat mofetil.

Ciprofloxacină şi amoxicilină plus acid clavulanic. La pacienţii cu transplant renal au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentraţiilor de AMF înaintea administrării următoarei doze în zilele de după iniţierea tratamentului oral cu ciprofloxacină sau amoxicilină plus acid clavulanic. Acest efect a avut tendinţa de a se diminua pe parcursul perioadei de administrare a antibioticului şi a dispărut în câteva zile de la încetarea tratamentului cu acesta. Este posibil ca modificarea concentraţiei înaintea administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. Ca urmare, o modificare a dozei de micofenolat mofetil nu este în mod normal necesară în absenţa evidenţierii clinice a disfuncţiei grefei. Cu toate acestea, trebuie efectuată monitorizarea clinică atentă în timpul administrării concomitente şi imediat după tratamentul antibiotic.

Tacrolimus. La pacienţii cu transplant hepatic la care s-a iniţiat tratamentul cu micofenolat mofetil şi tacrolimus, metabolitul activ al micofenolatului mofetil, nu au fost semnificativ influenţate prin administrarea concomitentă de tacrolimus. În contrast, s-a observat o creştere cu aproximativ 20% a tacrolimus când au fost administrate doze multiple de micofenolat mofetil (1,5 g de două ori pe zi) la pacienţii trataţi cu tacrolimus. Cu toate acestea, la pacienţii cu transplant renal concentraţiile plasmatice de tacrolimus nu par să fie influenţate de administrarea de micofenolat mofetil.

Alte interacţiuni. Administrarea concomitentă de probenecid şi micofenolat de mofetil la maimuţe a determinat creşterea de 3 ori a GAMF. Astfel, alte substanţe despre care se cunoaşte că sunt eliminate prin secreţie tubulară renală pot intra în competiţie cu GAMF şi, prin aceasta, pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale GAMF sau a altor substanţe care se elimină prin secreţie tubulară.

Vaccinuri vii. Vaccinurile vii nu trebuie administrate pacienţilor cu răspuns imunitar deficitar. Răspunsul imun la administrarea altor vaccinuri poate fi diminuat.

                      

PREZENTARE Şl AMBALAJ

Capsule 250 mg. Cîte 10 capsule în blister. Cîte 3 sau 6 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

 

Păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C . A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

 

Termen de valabilitate 

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

 

Statutul legal

Cu prescripţie medicală.

 

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI

Aprilie 2013.

 

DEȚINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Balkan Pharmaceuticals SRL, SC, Republica Moldova.

 

 

 

 

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI       

SC Balkan Pharmaceuticals SRL,

str. N. Grădescu 4,

mun. Chişinău,  Republica Moldova

 

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a

Agenţiei Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (tel. 022-88-43-38)