RAMIPRILcomprimate

RAMIPRIL<span>comprimate

Denumirea comercială
Ramipril

DCI-ul substanţei active
Ramiprilum

Compoziţia preparatului
1 comprimat conţine:
substanţa activă: ramipril – 40 mg sau 80 mg;
substanţe auxiliare: stearat de magneziu, Kollidon CL, povidonă VA 64, lactoză monohidrat, Ludipress® (lactoză, povidonă, crospovidonă).

Descrierea preparatului
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţa gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată, muchii teşite, cu o linie de divizare pe una din feţe şi imprimarea „BP", pe cealaltă parte cu inscripţia „1.25", „2.5", „5" sau „10" respectiv pentru dozele 1,25 mg, 2,5 mg, 5 mg şi 10 mg ramipril, suprafaţa laterală cu margini rotunjite.

Forma farmaceutică
Comprimate.

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, C09A A05.

Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice
Ramiprilatul, metabolit activ al ramiprilului, inhibă enzima dipeptidilcarboxipeptidaza I (sinonime: enzimă de conversie a angiotensinei, kininaza II). În plasmă şi ţesuturi, această enzimă catalizează conversia angiotensinei I la angiotensina II, cu proprietăţi vasoconstrictoare şi clivează bradikinina activă, vasodilatatoare. Reducerea formării angiotensinei II şi inhibarea clivării bradikininei produce vasodilataţie.
Deoarece angiotensina II stimulează şi aldosteronul, ramiprilatul induce reducerea secreţiei de aldosteron. Creşterea activităţii bradikininei contribuie probabil la efectul protector cardiac şi asupra epiteliului vascular, după cum s-a observat în experimentele pe animale. O posibilitate încă neelucidată este că aceste efecte pot constitui cauza anumitor reacţii adverse (de ex. tusea iritativă). Administrarea ramiprilului reduce considerabil rezistenţa arterială periferică. Nu se produc modificări deosebite ale ratei fluxului plasmatic renal şi a filtrării glomerulare.
Administrarea ramiprilului la pacienţii hipertensivi determină reducerea tensiunii arteriale de postură, fără compensare prin creşterea frecvenţei cardiace.
La majoritatea pacienţilor, după administrarea unei doze orale unice, efectul antihipertensiv debutează după 1 - 2 ore, cu un maxim la 3 - 6 ore, efect ce persistă de obicei 24 ore.
Efectul antihipertensiv maxim după administrări repetate de ramipril este observat de obicei după 3 - 4 săptămâni. În studiile clinice, efectul antihipertensiv după administrare îndelungată a fost urmărit o perioadă de 2 ani. La pacienţii cu nefropatie non-diabetică sau diabetică, ramipril scade rata progresiei insuficienţei renale şi apariţia fazei finale a insuficienţei renale, astfel încât scade şi necesitatea dializei sau a transplantului renal. La pacienţii cu nefropatie incipientă non-diabetică sau diabetică, ramipril scade nivelul excreţiei albuminei.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu ramipril nu produce o creştere rapidă şi considerabilă a tensiunii arteriale.
Proprietăţi farmacocinetice
După ingestie, ramiprilul este rapid absorbit, atingând concentraţia plasmatică maximă în 1 oră. După absorbţie, ramiprilul este rapid transformat de către esterazele hepatice, în ramiprilat activ. Numai ramiprilatul este activ, ramiprilul neavând activitate. Concentraţiile plasmatice maxime de ramiprilat sunt atinse după 2-4 ore de la administrarea comprimatelor. Absorbţia variază între 50-60%. Administrarea alimentelor are influenţă redusă sau nulă asupra absorbţiei ramiprilului. Legarea de proteinele plasmatice atinge 73% pentru ramipril şi 56% pentru ramiprilat. Ramiprilul este aproape complet metabolizat şi este excretat în principal pe cale renală.
Populaţia specială
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, eliminarea ramiprilului şi a ramiprilatului din plasmă şi excreţia renală sunt încetinite.
Este, astfel, recomandată scăderea dozelor în funcţie de gradul de afectare renală, pentru evitarea acumulării.

Indicaţii terapeutice
Ramipril este indicat:
- în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale;
- în tratamentul insuficienţei cardiace congestive;
- pentru reducerea mortalităţii pacienţilor după infarct de miocard cu simptome de insuficienţă cardiacă;
- pentru reduceea mortalităţii pacienţilor cu simptome uşoare sau moderate de insuficienţă cardiacă, după faza acută de infarct de miocard.

Doze şi mod de administrare
Medicamentul este indicat numai tratamentului persoanelor adulte. Dozajul depinde de efectul scontat şi de toleranţa individuală la medicament. Comprimatele vor fi înghiţite cu lichid, în cantităţi suficiente (aproximativ jumătate de pahar). Absorbţia ramiprilului nu este afectată de ingestia de alimente.
Tratamentul hipertensiunii arteriale
Doza iniţială recomandată: 2,5 mg ramipril, o dată/zi.
Doza poate fi crescută, în funcţie de răspunsul terapeutic. În cazul necesităţii creşterii dozei, se recomandă dublarea dozei la interval de 2 - 3 săptămâni. Doza de întreţinere recomandată: 2,5 - 5 mg ramipril/zi. Doza zilnică maximă: 10 mg.
Dacă se ajunge la doza de 5 mg/zi, în locul creşterii dozelor, se indică introducerea diureticelor sau blocantelor de canale de calciu.
Dozajul la pacienţii trataţi cu diuretice
La pacienţii în tratament cu diuretice, se recomandă întreruperea administrării acestora cu cel puţin 2 - 3 zile sau mai mult (în funcţie de persistenţa efectului diureticului) înainte de iniţierea tratamentului cu ramipril, sau, cel puţin, reducerea dozelor de diuretic. Doza iniţială de ramipril la pacienţii în tratament cu diuretice va fi de 1,25 mg ramipril, o dată/zi.
Tratamentul insuficienţei cardiace congestive Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril/zi.
În funcţie de raspunsul terapeutic, este posibilă creşterea dozelor. În acest caz, se recomandă dublarea dozelor la interval de 1 - 2 săptămâni. Dacă este necesară o doză zilnică de 2,5 mg sau mai mult, va fi administrată în doză unică sau divizată în două subdoze. Doza maximă zilnică este de 10 mg ramipril.
Tratamentul post infarct de miocard
Tratamentul va fi iniţiat în zilele 3 - 10 de spitalizare după un infarct acut de miocard.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg ramipril de 2 ori/zi (dimineaţa şi seara). Doza va fi crescută după 2 zile la 5 mg, de 2 ori/zi. Dacă pacientul nu tolerează doza iniţială, înainte de creşterea dozelor la 2,5 şi 5 mg de două ori/zi, se recomandă administrarea a 1,25 mg de 2 ori/zi.
Doza de întreţinere recomandată este de 2,5 - 5 mg, de 2 ori/zi.
Doza zilnică maximă este de 10 mg ramipril.
Nu există încă suficientă experienţă în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA IV) imediat după infarct de miocard. Dacă se ia decizia terapiei acestor persoane, se recomandă ca doză iniţială 1,25 mg, o dată/zi şi precauţii deosebite la creşterea dozelor. Doza de menţinere: 2,5 - 5,0 mg, de 2 ori/zi. Doza zilnică maximă: 10 mg.
Ajustarea dozelor în insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei 50-20 ml/min: doza iniţială: 1,25 mg, o dată pe zi; doza maximă: 5 mg o dată pe zi.
Clearance-ul creatininei Dozajul la pacienţii cu hiponatremie:
La pacienţii cu hiponatremie sau hipovolemie necorectată, la pacienţii cu HTA severă, precum şi la pacienţii la care reacţiile hipotensive constituie un risc (de ex. la cei cu stenoză coronariană sau a vaselor cerebrale), se recomandă o doză iniţială redusă, de 1,25 mg ramipril.
Dozajul la pacienţii cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu funcţie hepatică redusă, răspunsul terapeutic la tratamentul cu ramipril este fie crescut, fie scăzut. Tratamentul acestor pacienţi va începe cu doza de 1,25 mg ramipril, în condiţiile unei monitorizări medicale stricte. Doza zilnică maximă este de 2,5 mg ramipril.

Reacţii adverse
Reacţiile adverse la ramipril sunt:
Foarte frecvente (>1/10);
Frecvente (>1/100, Ocazionale (>1/1,000), Rare >1/10,000, Foarte rare (Tulburări sanguine şi de sistem limfatic:
- rare: scăderea hemoglobinei, scăderea hematocritului,
- foarte rare: depresia măduvei osoase, anemie, trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, limfadenopatie, boală autoimună. Aceste tulburări apar mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală şi la cei cu boli vasculare de colagen, ca lupusul eritematos şi sclerodermie, precum şi după utilizarea simultană de medicamente ce modifică tabloul sanguin.
Metabolism şi tulburări de nutriţie:
- foarte rare: hipoglicemie.
Sistem nervos şi tulburări psihice:
- frecvente: ameţeli, cefalee,
- ocazionale: modificări ale dispoziţiei, parestezii, vertij, tulburări ale gustului, tulburări ale somnului,
- rare: confuzie.
Tulburări cardiace şi vasculare:
- frecvente: efecte ortostatice (inclusiv hipotensiune),
- ocazionale: infarct miocardic sau accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii excesive la pacienţii cu risc crescut, palpitaţii, tahicardie, fenomen Raynaud.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
- frecvente: tuse,
- ocazionalre: dispnee, rinită,
- foarte rare: bronhospasm, sinuzită, alveolită alergică/cu eozinofile, pneumonie.
Tulburări gastrointestinale:
- frecvente: diaree, vărsături,
- ocazionale: greaţă, dureri abdominale şi indigestie, anorexie,
- rare: uscăciunea gurii,
- foarte rare: pancreatită, angioedem intestinal.
Tulburări hepatobiliare:
- foarte rare: hepatită hepatocelulară sau colestatică, icter, ciroză biliară.
Tulburări cutanate şi ale ţesuturilor moi:
- ocazionale: erupţii, prurit,
- rare: hipersensibilitate/edem angioneurotic: a fost raportat edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau al laringelui rar urticarie, alopecie, psoriasis,
- foarte rare: diaforeză, pemfigus, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform.
A fost raportat un complex simptomatic ce poate include unul sau mai multe simptome: febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, prezenţa de anticorpi antinucleari (ANA), creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), eozinofilie şi leucocitoză. Mai pot apărea erupţii, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.
Tulburări renale şi urinare:
- frecvente: disfuncţie renală,
- rare: uremie, insuficienţă renală acută,
- foarte rare: oligurie/anurie.
Tulburări de reproducere şi mamare:
- ocazionale: impotenţă,
- rare: ginecomastie.
Tulburări generale:
- ocazionale: oboseală, astenie.
Modificări ale indicelor de laborator:
- ocazionale: creşterea uremiei, creatininemiei, enzimelor hepatice, hiperpotasemie, - rare: creşterea bilirubinemiei, hiponatraemie.

Contraindicaţii
Ramipril este contraindicat:
- la pacienţii cu hipersensibilitate la ramipril, la oricare dintre excipienţii medicamentului sau la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei;
- istoric de angioedem, asociat cu tratamentul cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei;
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- la pacienţi cu stenoză renală cu semnificaţie hemodinamică importantă, bilaterală sau în caz de rinichi unic;
- la pacienţii cu stenoză relevantă hemodinamic aortică sau mitrală sau cu cardiomiopatie hipertrofică;
- la pacienţii hipotensivi sau cu instabilitate hemodinamică;
- perioada de sarcină şi alăptare.

Supradozare
Simptome: hipotensiune severă, şoc, tulburări ale echilibrului electrolitic, insuficienţă renală. Tratamentul depinde de cantitatea de medicament ingerată, intervalul de timp de la administrare şi de tipul şi severitatea simptomelor. Este necesară eliminarea ramiprilului neabsorbit (lavaj gastric, administrare de adsorbanţi, sulfat de sodiu - în primele 30 min, pe cât posibil). Se vor monitoriza şi corecta funcţiile organelor vitale într-o unitate de terapie intensivă. În caz de hipotensiune, pe lângă corectarea volumului circulant şi a concentraţiei sodiului, se vor administra catecolamine şi angiotensină II.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
Administrarea ramipril necesită examinări medicale regulate.
Înaintea iniţierii tratamentului, este recomandată corectarea deshidratării, hipovolemiei sau a deficitului de săruri (la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, trebuie întotdeauna luat în considerare riscul de supraîncărcare a volumului circulant). Dacă aceste stări clinice sunt importante, iniţierea sau continuarea tratamentului cu ramipril se va face dacă nu apare o scădere considerabilă a tensiunii arteriale sau deteriorarea funcţiei renale.
Următoarele grupe de pacienţi trebuie monitorizate în mod deosebit, datorită unei probabilităţi crescute de scădere a tensiunii arteriale sau de deteriorare a funcţiei renale:
- pacienţi cu hipertensiune severă sau malignă;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă, în special formă severă sau tratată cu alte antihipertensive;
- pacienţi în tratament cu diuretice;
- pacienţi cu deficit de lichide sau săruri, sau cei la care poate apărea acest deficit;
- pacienţi cu stenoză a arterei renale importantă hemodinamic.
În particular, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor cu risc considerabil de scădere nedorită a tensiunii arteriale (pacienţi cu stenoză importantă hemodinamic a vaselor coronariene sau cerebrale). Pentru a face posibilă evaluarea scăderii tensiunii arteriale şi corectarea acesteia, este necesară măsurarea repetată a TA după prima doză de ramipril, după prima creştere a dozei, după prima doză de diuretic şi după prima creştere a dozei de diuretic, pentru o perioadă suficient de lungă, după care se presupune că nu vor mai avea loc scăderi importante ale tensiunii arteriale.
În cazul unei scăderi importante a tensiunii arteriale, este necesară menţinerea pacientului în poziţie culcată, cu picioarele ridicate, pentru a suplimenta volumul circulant sau pentru compensarea acestuia prin administrare intravenoasă.
În special în primele săptămâni de tratament, este recomandată monitorizarea funcţiilor renale. Este necesară monitorizarea atentă la pacienţii cu boală renovasculară (stenoză de arteră renală, chiar nesemnificativă clinic) cu funcţii renale reduse sau la pacienţi după transplant renal. Este recomandat controlul regulat al potasemiei. Monitorizarea frecventă a potasemiei este necesară la pacienţii cu funcţie renală redusă şi la cei trataţi simultan cu diuretice ce reţin potasiul (de ex. spironolactona) sau în tratament cu săruri de potasiu.
La pacienţii trataţi simultan cu diuretice, se recomandă monitorizarea regulată a nivelului natremiei. Se recomandă determinarea numărului de leucocite, pentru recunoaşterea la timp a leucopeniei. Nu există suficientă experienţă în administrarea ramiprilului la copii, la pacienţii cu insuficienţă renală severă, (clearance-ul creatininei sub 20 ml/min) şi la pacienţii dializaţi.
La pacienţii în tratament cu inhibitori ECA şi dializaţi, la care se folosesc membrane de dializă înalt permeabile (de ex. membrane de poliacrilonitril), s-au descris reacţii anafilactice cu risc vital, uneori cu evoluţie spre şoc (a se consulta şi informaţiile de utilizare a membranelor). Este necesară evitarea utilizării concomitente de ramipril şi acest tip de membrane (de ex. în dializa de urgenţă sau hemofiltrare). Se va utiliza fie alt tip de membrane sau se va evita administrarea inhibitorilor ECA. O reacţie similară s-a observat în cursul aferezei lipoproteinelor de densitate scăzută cu dextran-sulfat. Această metodă nu trebuie utilizată la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA.
Reacţii anafilactice cu risc vital au fost observate rareori la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, în curs de desensibilizare cu venin de Hymenoptera. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înainte de fiecare desensibilizare.
Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.
Sarcina şi alăptarea
Preparatul nu se recomandă de administrat în sarcină şi în perioada de alăptare.
Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehiculul sau de a manevra utilaje
În cazuri individuale, reducerea tensiunii arteriale poate reduce capacitatea de concentrare, de reacţie rapidă şi de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Aceste lucruri pot apărea în fazele iniţiale ale tratamentului şi după consumul de alcool în cantitate mare.

Interacţiuni cu alte medicamente
La administrarea de ramipril, vor fi luate în considerare următoarele interacţiuni medicamentoase:
Diuretice ce reţin potasiul sau suplimente cu potasiu
Inhibitorii ECA atenuează pierderea potasiului indusă de diuretic. Diureticele ce reţin potasiul (de ex. spironolactona, triamterenul sau amiloridul), suplimentele de potasiu, sau substitutele de săruri ce conţin potasiu, pot duce la o creştere semnificativă a potasemiei. Dacă se recomandă utilizarea concomitentă, în condiţiile unei hipopotasemii demonstrate, acestea vor fi utilizate cu precauţie, iar potasemia va fi frecvent monitorizată.
Diureticele tiazidice şi de ansă
La iniţierea tratamentului cu ramipril, tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina scăderea volumului circulant şi risc de hipotensiune. Efectele hipotensive pot fi reduse prin întreruperea diureticului, creşterea volumului, a administrării de săruri sau prin iniţierea tratamentului cu doze scăzute de ramipril.
Alţi agenţi antihipertensivi
Utilizarea concomitentă a acestor agenţi antihipertensivi poate accentua efectele hipotensive ale ramiprilului. Administrarea concomitentă de nitroglicerină şi a altor nitraţi, sau a altor vasodilatatoare, poate scădea şi mai mult presiunea sanguină.
Litiu
În timpul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ECA, s-au observat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice şi ale toxicităţii litiului. Administrarea concomitentă de diuretice tiazidice poate creşte riscul toxicităţii litiului şi accentuează toxicitatea deja crescută a litiului administrat împreună cu inhibitorii ECA. Utilizarea de ramipril şi litiu nu este recomandată dar, dacă este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei.
Antidepresive triciclice /Antipsihotice/Anestezice/Narcotice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ECA, poate reduce suplimentar presiunea sanguină.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (de ex. acid acetilsalicilic, indometacină şi inhibitori COX-2) La administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi AINS, poate apare atenuarea efectului antihipertensiv. Mai mult, această combinaţie poate duce la creşterea riscului de agravare a funcţiei renale şi la creşterea potasemiei.
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitiori ECA şi antidiabetice (insuline, hipoglicemiante orale) poate accentua scăderea glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen a apărut mai ales în primele săptămâni ale tratamentului combinat şi la pacienţii cu insuficienţă renală.
Alopurinol, procainamidă, citostatice sau imunodepresive
Riscul leucopeniei este crescut, mai ales când inhibitorii ECA sunt administraţi în doze mai mari decât cele recomandate.

Prezentare, ambalaj
Comprimate 1,25 mg, 2,5 mg, 5 mg şi 10 mg.
Câte 20 comprimate în blister; câte 1, 2 sau 3 blistere în cutie de carton.

Păstrare
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25°С.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

Termen de valabilitate
3 ani.
A nu se indica după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.

Statutul legal
Cu prescripţie medicală.

Data ultimei verificări a textului
Martie 2010.

Denumirea şi adresa producătorului
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. Grădescu, 4
mun. Chişinău, Republica Moldova

Însoţiţi orice reclamaţie cu numărul de serie înscris pe ambalaj!